3. Sfanta Scriptura
Sfinta Scriptura sau Biblia este cartea de capetenie a crestinilor. O numim si «Cartea vietii», fiindca în ea se afla Cuvantul mantuiri» (Fapte XIII, 26), «Cuvantul vietii vesnice» (Ioan VI, 63; Filip. II, 16). Ea cuprinde «Cuvantul lui Dumnezeu» (Luca III, 2; Fapte IV, 31 ; Efes. VI, 17).
Invataturile Sfintei Scripturi sunt, pentru crestini, «duh de viata» (Ioan VI, 63) ; ele au puterea de a-i trezi la «Viata noua» (Fapte VI, 7). învataturile Sfintei Scripturi nu se Invechesc; ele sunt vesnice si folositoare spre mantuire în toate timpurile si în toate locurile. «Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece», ne zice Domnul nostru Iisus Hristos (Matei XXIV, 35).
In Sfanta Scriptura aflam descoperirea dumnezeiasca cea mai presus de fire. Caci: «Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre învatatura, spre mustrare, spre îndreptare, spre înteleptirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun» (2 Tim;. III, 16-17).
Prin «insuflare» întelegem lucrarea Duhului Sfant asupra scriitorului bibilic pentru a primi si a scrie învataturile mantuitoare, ferindu-l de greseli si rataciri de la adevarurile de credinta, de la adevarul cel vesnic.
Cum ca Sfanta Scriptura este însuflata si cuprinde învataturile descoperite de Duhul Sfant avem multe marturii atat in Vechiul Testament, cat si în Noul Testament.
Sfintii scriitori ai Bibliei au avut totdeauna convingerea ca ei nu graiesc si nu scriu de la ei, ca învatatura lor este de la Dumnezeu. In multe locuri din Sfanta Scriptura citim cuvintele lor: «Asa graieste Domnul», sau: «Fost-a Cuvantul lui Dumnezeu catre mine» (Isaia VI, 5-9; Avacum III, 2 ; Marcu VII, 13), ei «purtati fiind de Duhul Sfant» (2 Petru I,21 ) De aceea Sfanta Scriptura si este cartea dumnezeiasca pe care nimeni «nu o poate desfiinta» (Ioan X, 35).
Sfanta Scriptura este cartea Bisericii. Biserica, sub îndrumarea Sfantului Duh, a ales si a statornicit cartile care formeaza cuprinsul Bibliei, în care se afla învatatura insuflata de Duhul Sfant spre mantuire. Sfanta Scriptura este comoara de pret a Bisericii si numai Biserica o poate explica fara greseala.
A citi cat mai des Scriptura (Fapte XVII, 2) este un lucru placut lui Dumnezeu; dar a o talmaci fiecare dupa a sa chibzuinta este un pacat care duce la ratacire, asa cum vedem ca ratacesc unii credinciosi care o talmacesc dupa cum li se pare lor, adeverindu-se prin aceasta însesi cuvintele Scripturii: «Va rataciti, nestiind Scripturile si puterea lui Dumnezeu» (Matei XXII, 29).
Este bine sa stim ca în Sfanta Scriptura sunt parti usor de inteles, dar sunt si parti mai greu de înteles (Fapte VIII, 26-35; 2 Petru III, 16-17), pe care cei necunoscatori în ale Bibliei le rastalmacesc ,spre a lor pierzare si astfel se pot naste si învataturi gresite (eresuri).
Iata ce spune despre aceasta sfantul apostol Petru : «in epistolele sale (este vorba de epistolele sfantului apostol Pavel) sint unele lucruri cu anevoie de înteles, pe care cei nestiuton si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi spre a lor pierzare» (2 Petru III, 16).
Sfanta Scriptura are doua parti : Vechiul Testament (sau Legea Veche) si Noul Testament (sau Legea Noua).
Vechiul Testament cuprinde învataturile descoperite de Dumnezeu oamenilor prin Moise si prooroci, barbati alesi calauziti de Duhul Sfant, care au trait înainte de venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos. Citim astfel ca : «Dumnezeu odinioara, în multe randuri si în multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci» (Evrei I, 1).
Vechiul Testament cuprinde, în parte, istoria poporului Israel ca popor ales sa pastreze învatatura despre Unul si Adevaratul Dumnezeu, descoperita prin prooroci. In cartile Vechiului Testament ne sunt descrise «aratarile» lui Dumnezeu (Iesire XXXIII, 12-23) si lucrarea Lui în crearea si purtarea de grija a lumii.
In Vechiul Testament gasim cele zece porunci date lui Moise pe muntele Sinai : Decalogul (Iesire XX, 1-17), scris pe cele doua Table ale Legii. Ele cuprind datoriile credinciosilor catre Dumnezeu si catre semenii lor.
Despre aceste porunci, ca si despre cuvintele proorocilor Vechiului Testament ne graieste Mantuitorul: «Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa împlinesc» (Matei V, 17).
Cartile Vechiului Testament sunt în numar de 39. Unele din ele au cuprins istoric. De pilda: Facerea, Iesirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Iosua, Judecatorii, Cartea Rut, 1 Regi, 2 Regi, 3 Regi, 4 Regi, 1 Cronici, 2 Cronici, Ezdra, Neemia (Ezdra II), Estera.
Altele au cuprins didactic (invatatoresc), si anume : Psalmii, Cartea lui Iov, Proverbele lui Solomon, Ecleziastul, Cantarea Cantarilor. Al treilea fel de carti ale Vechiului Testament sunt cele profetice : Profetii mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plangerile lui Ieremia; Profetii mici: Osea, Amos, Miheia, Ioil, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia si Maleahi.
In afara de aceste carti numite «canonice» Sfanta Scriptura a Vechiului Testament mai cuprinde si alte carti, pe care Biserica Ortodoxa le socoteste bune de citit si ziditoare de suflet.
Insemnatatea deosebita a Vechiului Testament sta în aceea ca, prin el, Dumnezeu i-a pregatit pe oameni pentru primirea si întelegerea Noului Testament, pentru venirea Domnului nostru Iisus Hristos ; i-a calauzit spre Legea Noua. De aceea, Vechiul Testament a fost, cum zice sfantul apostol Pavel, un «pedagog» sau învatator catre Hristos (Gal. III, 24), mai ales prin proorocirile privitoare la venirea lui MesiaHristos. In Hristos s-au împlinit toate proorociile si Scripturile.
Noul Testament cuprinde un numar de 27 de carti si anume : Cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca si Ioan ; Faptele Apostolilor; Epistolele sfantului apostol Pavel: Romani, 1 si 2 Corinteini, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, 1 si 2 Tesaloniceni, 1 si 2 Timotei, Tit, Filimon si Epistola catre Evrei; Epistolele sobornicesti: Iacob, 1 si 2 Petru, 1, 2 si 3 Ioan, Iuda si, ultima carte, Apocalipsa sfantului apostol si evanghelist Ioan.
Noul Testament cuprinde învataturile descoperite prin Domnul nostru Iisus Hristos, cum limpede ni se arata, ca «in zilele acestea mai de pe urma – Dumnezeu – ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile» (Evrei I, 2). Aceste învataturi ni le-au transmis sfintii apostoli si urmasii lor pana în ziua de azi.
Sfanta Scriptura este una din cele doua cai sau forme principale prin care în s-a transmis adevarul dumnezeiesc descoperit noua oamenilor de catre însusi Dumnezeu, prin Moise si proorocii Vechiului Testament si, mai apoi, în mod desavarsit, prin însusi Fiul lui Dumnezeu facut om, Domnul nostru Iisus Hristos.
Ea are o mare însemnatate si valoare pentru mantuirea noastra. In Parabola semanatorului ni se arata roadele pe care le poate aduce Cuvantul lui Dumnezeu în viata noastra (Matei XIII, 1-23), iar în Parabiola bogatului nemilostiv si saracului Lazar citim: «Au pe Moise si pe prooroci, sa asculte de ei» (Luca XVI, 29). Mantuitorul însusi a spus multimilor care Il urmau: «Fenciti cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc pe el» (Luca XI, 28).
Sfanta Scriptura cuprinde, deci, învataturile necesare mantuirii noastre, privind pe om în totalitatea fiintei sale, suflet si trup. Dar pentru ca aceste învataturi sa ne poata fi cu adevarat folositoare, trebuie sa le întelegem si sa le urmam asa cum ni le talcuieste Sfanta Biserica prin preotii ei.
La toate slujbele noastre bisericesti auzim citiri din Sfanta Scriptura. Cand intram în biserioa ne facem Sfanta Cruce, ne inchinam si sarutam Sfanta Evanghelie, iar cand ni se citeste din ea îngenunchem. Prin Sfanta Evanghelie si prin întreaga Sfanta Scriptura ne vorbeste în Biserica si este prezent însusi Domnul nostru Iisus Hristos, Care este cu noi pana la sfarsitul veacurilor. La Sfanta Liturghie se citeste si «Apostolul», adica se citesc parti din scrisorile sfintilor apostoli, si «Evanghelia», adica istorisirea despre viata, învataturile si minunile Domnului nostru Iisus Hristos. Bunii credinciosi citesc cu evlavie Psalmii, ca pe niste rugaciuni si imne de preamarire a lui Dumnezeu.
Drept aceea, calauziti de Sfanta Biserica, sa ne apropiem cu pietate de bogatia duhovniceasca a Sfintei Scripturi, sa ne hranim si sa ne întarim prin cuvantul adevarului dumnezeiesc spre mantuirea noastra.
LECTURA BIBLICA
«Mila si adevarul sa nu te paraseasca ; leaga-le împrejurul gatului tau, scrie-le pe tabla inimii tale ; atunci vei afla har si bunavointa inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Pune-ti nadejdea in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate caile tale gandeste la Dansul si El îti va netezi toate cararile tale. Nu fi întelept în ochii tai; teme-te de Dumnezeu si fugi de rau ; aceasta va fi sanatate pentru trupul tau si o înviorare pentru oasele tale» (Pildele lui Solomon III, 3-8).
«Ati auzit ca s-a zis celor de demult : Sa nu savarsesti adulter. Eu însa va spun voua ca, oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea în inima lui» (Matei V, 27-28).
«Ati auzit ca s-a zis : Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Iar Eu va zic voua : Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea ? Au nu fac si vamesii acelasi lucru ? Si daca îmbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult ? Au nu fac si paganii acelasi lucru ?
Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este» (Matei V, 43-48)».