Doamne, inima nu mi-e buna de nici o treaba,
Prea am tinut-o-n piept numai podoaba!…
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la scoala;
Am crutat-o…si mi-a ramas nepriceputa, goala.
Am crescut-o mai rau ca pe printese:
Nu staruie-n nimic, nu coase, nu tese.
Voinica, se plange ca oboseste-ndata:
Inima far de rost, inima rasfatata.
Crdeam ca asa trebuie: poetii
Sa-si poarte inima mai presus de greul vietii!
Dar iata, acum mi-e plina de toane si nazuri,
Sta numai de dragoste, imi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apuca atacuri
Ca nu-i dau raiul, scari la cer, punti peste veacuri!
…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o indrept.
Numai singur Tu de-acum poti…Te astept.
Intra, Doamne, acolo, la ea in piept.
Duminica, 4 noiembrie 1956
Vasile Voiculescu