Omilia II

Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, Fiul lui Avraam”

Audio (pt download – click drept>save as…):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Rezumat:

  • Noi am primit de la Însuși Fiul lui Dumnezeu legea desăvârșită, mult mai înaltă decât ce primiseră iudeii prin Moise. Așa cum ei s-au curățit atunci trupește, noi trebuie să ne curățim sufletul. Sfânta Scriptură deschide porțile Împărăției Cerurilor, pridvorul este « Cartea nașterii lui Iisus, Fiul lui David, Fiul lui Avraam ».
  • Lucru mare și mai presus de mintea omenească este nașterea lui Dumnezeu, Creatorul a toate, din pântece fecioresc, având drept strămoși oameni ca David sau Avraam, dar și femei păcătoase.
  • Fiu al Dumnezeului Celui fără de început și adevărat Fiu, a primit să audă spunândui-I-se Fiu al lui David, pentru ca pe tine să te facă fiu al lui Dumnezeu. A primit să Se facă rob Tatălui, pentru ca ție, robului, să-ți facă Tată pe Stăpânul.
  • Iisus Hristos a avut o îndoită naștere: una asemenea nouă, din femeie, și alta de la Duhul Sfânt, care arată nașterea viitoare, pe care ne-o va dărui nouă de la Duhul. Botezarea Domnului de către profet a arătat vechiul, iar pogorârea Duhului a vădit noul.
  • Pentru ce nu se face genealogia fecioarei Maria ? Pentru că știm deja că Ea era din neamul lui David, pentru că Dumnezeu îi spune lui Gavriil să se ducă « la o Fecioară din casa și neamul lui David, logodită cu un bărbat care se numea Iosif. » Cum legea interzicea căsătoriile cu cineva din altă seminție (chiar și din alt neam din cadrul aceleiași seminții), se vede că și Iosif era din neamul lui David. La iudei nu se obișnuia să se facă genealogia femeilor.
  • Ochii sufletului, ca ochii trupului: dacă-i ținem în fumul grijilor lumești, vor scoate nenumărate lacrimi și vor plânge și acum pe pământ și pe lumea cealaltă, dar dacă-i ținem în livada cuvintelor duhovnicești vor fi curați, limpezi și ageri, precum am ține ochii trupești în aer curat, în livezi, lângă izvoare. Mulțimea grijilor lumești și roiul poftelor tulbură sufletul. Pofta cea puternică și învăpăiată face mult fum când cuprinde un suflet molâu și slăbănog.
  • Nefiind cu putință să ne înălțăm la cer când suntem împovărați cu atâtea păcate, să avem grijă la ce vorbim, spunând numai lucruri de folos, fără să mințim, jurăm, batjocorim, fără să flecărim ca babele, sau fără să fim morocănoși. Ceea ce spunem ne poate îndrepta, dar ne poate și osândi.
  • A socoti de prisos citirea Sfintelor Scripturi, cu impresia că doar călugării trebuie să facă asta, e o greșeală. Sufletul este unul, dar atât de diferite și schimbătoare sunt stările noastre sufletești. Să ne străduim să avem în suflet Cuvintele și Cântările Duhului, care sunt hrană, podoabă și tărie. Asta ne face superiori animalelor, deși în alte privințe le suntem inferiori.
  • Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de ne schimba și a ne întări.
This entry was posted in Carti, Omilii. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *