Intre anii 1951-1952 se picta biserica din satul Celmegești, Vâlcea. între pictori lucra pe schelă și pictorul Marin Săndulescu, din satul sus numit. Intre altele, el spunea următoarele:
– In viața mea am fost un păcătos, însă aveam o mare evlavie la Maica Domnului, așa cum am și acum. Când pictez icoane cu chipul Maicii Domnului, mă rog la ea să mă ajute să le pictez bine, cu toate că sunt păcătos.
Iată că, într-o zi, pe când Marin Săndulescu vopsea acoperișul de pe turnul bisericii, a călcat greșit și s-a prăbușit de pe schelă, de la înălțime de 15-20 metri. Toți credeau că a murit. După 10 minute a deschis ochii, s-a deșteptat ca dintr-un somn și a zis:
– Dați-mi o cană cu lapte ca să beau! Cei din jur și-au făcut cruce.
– Cum ai scăpat cu viață, frate Marine?
– In timp ce cădeam de pe turn, m-am rugat la Maica Domnului cu credință, zicând: „Maica Domnului, ajută-mă!” și îndată am simțit sub mine ca niște aripi, care mă sprijineau, până am ajuns jos.
După ce a băut o cană cu lapte, pictorul Marin Săndulescu s-a urcat din nou pe schelă și a lucrat cu spor până seara.
Categories
Cum s-a izbavit de moarte pictorul Marin Sandulescu
Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioaniche Balan, p. 91