De Valeriu Gafencu
Sangernand de rani adanci,
De zile fara soare,
De rani ascunse si puroi,
Cu oasele slabe si moi,
Stau ghemuit in pat si ma gandesc
Ca in curand am sa va parasesc,
Prieteni dragi.
Nu plangeti ca ma duc de langa voi
Si c-o sa fiu zvarlit ca un gunoi
Cu hotii in acelasi cimitir,
Caci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viata grea si-o moarte de martir.
Luandu-L pe Iisus de Imparat,
Navalnic am intrat pe poarta stramta
Luandu-ma cu diavolul la tranta
Si ani de-a randu-ntr-una m-am luptat
Sa devin altul,
Un erou,
Om nou.
Si-am vrut
Neamul sa-l mut
De-aici, de jos,
La Domnul Iisus Hristos.
Nu va-nfricati de cei ce-n temniti va inchid
Si nici de cei ce trupul v-il ucid.
De Cel ce viata-ti scoate din robie
Si fericirea-ti da in vesnicie,
De El sa-ti fie frica, turma mica.
Acum, cand vad cat sunt de pacatos,
De mic si de neputincios,
Ca am nevoie multa de-ndurare,
De dragoste, de mila, de iertare,
Ca numai Dumnezeu le poate toate
Si lumea din robie El o scoate,
Devin copil supus,
Sunt umilit
Si-s fericit.
Din cerul tau inalt si prea ales,
Parinte, cand ma vei lua la Tine,
Prietenilor mei de pe pamant
Reda-le, Tu, in alb vesmant
Un suflet care i-a iubit si i-a-nteles.