In preajma anului 1930 un bătrân din preajma sfintei mănăstiri Lainici, cunoscut de părinți sub numele de “Moșul Vasile”, făcea var la mănăstire. într-o zi însă vine trist la starețul mănăstirii, Protosinghelul Visarion Toia.
– Cinstite părinte, am împrumutat pe un vecin al meu din sat cu 7000 de lei. Acum, când i-am cerut banii înapoi, nu vrea să mi-i dea. Eu pe încredere i-am dat, fără martori și fără dovadă scrisă. „Fă ce vrei“, mi-a zis. „Dă-mă în judecată“. Iar eu i-am zis: „în judecată nu te pot da, însă te dau în judecata lui Dumnezeu“. „Fă ce vrei, că mie nu-mi pasă“. Am venit deci, părinte, să dau 40 de slujbe pentru el și Dumnezeu să hotărască.
– Bine, moș Vasile, nu te întrista! Noi facem 40 de slujbe (Liturghii). Să ai încredere că Dumnezeu îl va întoarce și îți va da împrumutul înapoi. După trei săptămâni de slujbe, moș Vasile vine repede la părintele stareț și-i spune:
– Cinstite părinte, vă rog să încetați slujbele, că vecinul mi-a dat banii înapoi.
– Cum ți i-a dat, moș Vasile?
– Iată ce s-a întâmplat: în prima săptămână de slujbe, i-a murit un bou de la jug, în a doua săptămână i-a murit celălalt bou, iar în a treia săptămână i se îmbolnăvi copilul de moarte. Văzând pedeapsa lui Dumnezeu, s-a speriat vecinul meu și a venit la mine în miezul nopții cu banii pe care i-am împrumutat. Eu n-am vrut să-i primesc. I-âm zis: „Lasă să facă Dumnezeu dreptate!” Iar el a căzut în genunchi înaintea mea și cu lacrimi m-a rugat să primesc banii și să-1 iert, că iată îi moare copilul. Atunci am început și eu a plânge, i-am primit datoria, l-am iertat și vă rog, cinstite părinte, să opriți slujbele și să vă rugați pentru sănătatea copilului, ca nu cumva să moară.
– Bine, moș Vasile, oprim slujbele și ne vom ruga pentru sănătatea și vindecarea copilului. După puține zile copilul s-a făcut sănătos și trăiește și astăzi.
Categories