Recunostinta

O femeie din Cluj, grav bolnavă, s-a internat în spital. Trebuia urgent operată.
Dar doctorii, văzând-o foarte slăbită, nu s-au încumetat s-o opereze. Noaptea, însă, s-a arătat în vis doctorului un om necunoscut, care i-a spus:
– Du-te acum la spital și operează femeia aceea, că altfel moare!
– Dar dumneata cine ești?, întrebă doctorul.
– Eu sunt cutare.
In clipa aceea, doctorul s-a sculat din somn, a plecat la spital și a operat femeia bolnavă. Ea scăpă cu bine.
După câteva zile doctorul întrebă pe bolnavă:
– Cunoști pe cutare?
– Nu, nu cunosc, domnule doctor.
Dar peste un timp, femeia vindecată s-a dus în cimitir, ca de obicei, la mormântul rudelor sale. La urmă aprinse o lumânare și la un mormânt de alături. Când se uită atentă, observă că numele de pe cruce era identic cu cel ce se arătase doctorului.
Ce se întâmplase? Femeia obișnuia să aprindă mereu câte o lumânare la mormintele vecine cu a rudelor sale, că își zicea: „Să aprind o lumânare și la sufletul acesta. Cine știe, dacă are cineva grijă de el!
Deci, iată că și cei adormiți s-au arătat recunoscători față de binefăcători!

Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioaniche Balan, p. 116

This entry was posted in Carti. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *