PUTEREA POCAINTEI

In orasul Constantinopol era o biata mama tanara, al carei barbat a mers la razboi si a murit acolo. A ramas vaduva cu un copilas in brate si fiind crestina buna a hotarat sa nu se mai casatoreasca, ci sa-si creasca copilul in frica lui Dumnezeu ducandu-l la Biserica, invatandu-l sa se roage, sa nu spuna minciuni si sa nu faca rele. Astfel copilul era nelipsit de la Biserica si toata lumea se minuna de un asemenea copil. Insa crescand a venit vremea sa mearga in armata care atunci in Imperiul bizantin dura 3 ani. In tot acest timp in care baiatul era in armata, mama sa cu multa staruinta se ruga in fata icoanei Maicii Domnului, ca sa-l pazeasca. Terminand armata, baiatul a revenit acasa total schimbat probabil din cauza influentei colegilor de armata invatand sa faca numai rautati. Mama s-a intristat vazand ca fiul ei nu se mai roaga, si nu accepta sfatul ei de a merge la spovedanie, ba mai mult hulea cele sfinte. Seara in loc sa vina acasa se ducea cu alti tineri si se distra, iar mama lui nu inceta a se ruga in fata icoanei Preacuratei cerandu-I sa-l scoata din mocirla pacatului. Intr-o noapte tanarul s-a dus la o vrajitoare care auzind ca mama lui este credincioasa si era impotriva ei il pune pe tanarul nostru sa aleaga intre ea si mama lui, si facandu-l s-o iubeasca pe ea mai mult decat pe cea care l-a nascut i-a cerut sa-I aduca inima mamei lui. Era in puterea noptii, iar mama plina de dragoste ii pregateste patul, el insa intunecat de Satana fiind luand un cutit o prinde pe mama-sa de gura ca sa nu racneasca si o injunghie drept in inima, apoi ii scoate inima afara, o spala cu apa rece si  pune  intru-un castron de marmura alba. Apoi a spalat-o pe mama sa si a cusut-o la loc, apoi a imbracat-o in haine de sarbatoare a pus inima intr-o basma alba si a plecat spre vrajitoare. Mergand prin padure pentru a nu fi vazut cu inima mamei in mana o creanga din padure s-a indoit si l-a lovit peste ochiul drept aproape cand sa ajunga la vrajitoare. Atunci minune, din inima mamei s-a auzit vocea ei spunandu-i “ Puiul mamei, te doare?” Auzind aceasta si-a venit in sine si dandu-si seama ca si-a ucis propria mama a plans cu amar. Nu s-a mai dus la vrajitiare, ci s-a intors acasa ca sa nu se faca ziua si a inceput sa racneasca de durere. Oamenii auzindu-l s-au adunat numaidecat in casa lui si spaland femeile moarta au vazut taietura si si-au dat seama ca a fost omorata. Au inmormantat-o si dupa ce au trecut cateva zile vine o alta durere mai mare, a inceput mama lui sa-i vorbeasca si de cate doua, trei ori pe ceas, cand voia sa se culce si din ce in ce mai des auzea vocea mamei  ce-i zicea” Puiul mamei, de ce m-ai omorat”. Vazandu-se el asa si-a adus aminte cum saraca mama lui se lupta sa-l duca la o manastire unde era un duhovnic cu viata sfanta pentru a-i face Sf. Maslu si pentru a se spovedi si a hotarat sa mearga cat mai repede acolo. Cand a ajuns la manastire, dupa ce duhovnicul i-a citit molifta i-a spus duhovnicului:” Parinte eu am un pacat foarte mare, uite cum am omorat pe mama mea!” Duhovnicul o stia pe mama lui, iar fiul ei plangea acum groaznic la piciorele scaunului de spovedanie si linistindu-l i-a spus “Conforma canoanelor cineva care a omorat un om e oprit 25 de ani de la Impartasanie, iar cel ce si-a ucis mama sau tatal e oprit 30 de ani, dar daca vrei sa te faci calugar canonul se reduce la jumatate, orice pacat ai avea. Auzind acestea tanarul afland mangaiere a raspuns:” Parinte in veac nu ma mai casatoresc si ma duc la manastire sa-mi plang aceasta crima” I-a dat deci duhovnicul 15 ani canon dea nu se impartasi si ajungand acasa a dat casa unei vaduve sarace si fara sa spuna cuiva a plecat la manastire. A batut la poarta manastirii si vazandu-l portarul trist si hotarat l-a dus la staret. Dar cand intri in manastire , prima data te Spovedeste sa vada cine esti si afland cele despre el i-a dat o chilie langa clopotnita manastirii si i-a zis:” De acum frate Ioane, facia scultare ca toti fratii manastirii!” Si astfel plangand le facea pe toate cu daruire si se mirau toti de umilinta lui.  Dupa 3 ani, apropiiindu-se Sf Pasti l-a chemat duhovnicul  in seara de Florii si i-a zis asa:” Frate din seara asta si pana in ziua de Pasti sa nu mananci nimic, dar in seara Pastilor sa vii la mine!” Facand asa cum i-a poruncit duhovnicul si nemancand nimic toata saptamana, iata ca a avenit si seara Sf Pasti si el dupa fagaduinta s-a infatisat staretului si duhovnicului lui care i-a spus ” Pentru ca ai facut ascultare pana acum se cuvine ca si de acum sa faci intocmai ce-ti cer. In seara aceasta noi soborul manastirii  vom merge la Sf Inviere, insa tu sa nu vii, sa nu mananci nimic  pana in ziua de Pasti si du-te la chilia ta, pune in candela ta ulei si fitil, dar sa n-o aprinzi, incuie usa ta, sa te rogi de seara pana  se face Invierea, insa sa nu aprinzi nici lumanare, nici nimic. Sa te rogi asa- Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu pentru rugaciunile Maicii Tale si ale mamei mele iarta-ma pe mine pacatosul si ma milueste– si daca se va aprinde candela singura inseamna ca te-a iertat Dumnezeu si te poti impartasi”S-a pus la rugaciune pe intuneric in chilia lui udand pamantul cu lacrimi, iar dupa doua ore de rugaciune candela inca nu se aprinse si mai erau pana la Inviere inca doua ore. El se ruga continuu cu lacrimi si cerea iertare de la Dumnezeu si de la mama sa, si cand a tras clopotul de Inviere deodata candela s-a aprins singura si o lumina dulce a umplut chilia si un glas a venit de la Sfintele Icoane spunand:” Puiul mamei, te-am iertat si eu si Bunul Dumnezeu” cata bucurie l-a cuprins, pana dimineata a plans de data asta de bucurie, ca dupa 3 ani de plans l-a iertat mama lui. Duhovnicul a venit si a vazut candela aprinsa si pe frate plangand si i-a zis:” Te-a iertat mama ta, te iertam si noi”. Si a fost impartasit chiar  atunci la Sf Liturghie a Invierii Domnului nostrum Iisus Hristos. A mai stat el in manastire 60 de ani, pana la varsta de 97 ani, si inainte de moartea lui cu 40 de zile i s-a arata mama lui si i-a zis:” Dragul mamei unde sunt eu in veselia cea fara de margini, acolo vei veni sit u, caci ai facut pocainta destula si de aceea m-am rugat Mantuitorului si Maicii Sale  ca daca nu te-am avut in lume jos, sa te am  cu mine aici unde sunt eu.” Dupa 40 de zile a dormit cu pace in Domnul.

 

This entry was posted in Pilde. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *