Sfantul Ioan Casian

1. Pe când eram copil, zicea Serapion, ?i locuiam împreun? cu p?rintele Theona, din ispita diavolului m? deprinsesem ca, dup? ce luam masa cu b?trânul în ceasul al nou?lea, s? as­cund zilnic în sân un pesmet, pe care apoi îl mâneam mai târ­ziu pe ascuns.

De?i s?vâr?eam acest furt f?r? încetare, oare­cum cu voia mea, din neînfrânarea unei dorin?e înr?d?cinate totu?i, dup? îndeplinirea poftei nem?rturisite, gândindu-m? ce am f?cut, sim?eam ca mai puternic? remu?carea pentru fapta rea decât pl?cerea pe care mi-o produsese s?vâr?irea ei.

2. Eram nevoit s? fac aceast? treab? urât? nu f?r? durere în inim?, ca ?i cum a? fi suferit o pedeaps? corporal? dictat? de judec?torii faraonului19, f?r? s?-i pot evita tirania, sau m?car s? am cura­jul s? m?rturisesc b?trânului ho?ia. Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a întâmplat îns? s? m? smulg din aceast? robie voit? când ni?te frafi c?lug?ri au venit în chilie s?-i cear? b?trânului sfa­turi ziditoare de suflet.

3. Dup? ce am luat toti masa de prânz, a urmat convorbirea duhovniceasc?, ?i p?rintele Theona, r?s­punzând la întreb?rile lor, a început s? vorbeasc? despre l?co­mia la mâncare, despre puterea gândurilor ascunse asupra noastr?, despre natura lor ?i despre robia groaznic? în care ne tin cât? vreme r?mân nem?rturisite. Zguduit de con?inutul acestei convorbiri ?i mustrat de con?tiin??, mi se p?rea c? fap­ta mea s-a aflat, ?i am crezut c? Domnul a descoperit b?trânu­lui cele ascunse ale inimii mele. Am început mai întâi s? oftez pe ascuns, dar remu?c?rile mi-au cople?it repede inima ?i am izbucnit pe fat? în lacrimi cu sughi?uri. Am scos din sân, com­plice ?i primitor al furtului meu, pesmetul pe care dintr-o de­prindere vinovat? îl luasem ca s?-1 m?nânc pe ascuns, ?i l-am ar?tat, m?rturisind cum îl mâncam zilnic pe furi? ?i a?ternându-m? la p?mânt cu rug?min?i de iertare. Am v?rsat lacrimi multe ?i i-am implorat pe toti s? se roage lui Dumnezeu s? m? scoat? din robia în care c?zusem.

4. Atunci b?trânul a zis: “Ai încredere, copile Te ?coate din aceast? robie îns??i m?rturisirea ta, chiar dac? eu tac. Ast?zi ai dobândit biruin?? asupra du?manului t?u, culcându-1 în p?mânt prin spovedanie, mai mult decât te înl?ntuise el prin t?cerea ta. Mecomb?tându-1 pân? acum nici prin cuvântul t?u, nici prin al altuia, tu-i îng?duise?i s? te domine, potrivit acelei înv???turi a lui Solomon: “Din pricin? c? hot?rârea pentru pedepsirea r?ut??ii nu este în­deplinit? de îndat?, pentru aceasta se umple de r?utate inima oamenilor ca s? fac? r?u”20. De aceea duhul cel tic?los, dup? aceast? demascare a sa, nu va mai putea s? te nelini?teasc?, ?arpele cel negru nu te va mai tine în ascunzi?, fiindc? l-ai scos din întuneric la lumin? prin m?rturisirea ta mântuitoare”.

5. Nu terminase înc? b?trânul de vorbit, ?i iat? c? o flac?r? aprins? ie?ind din sânul meu a umplut în a?a m?sur? cu miros de pucioas? chilia, încât abia mai puteam sta în ea din cauza putoarei. Reluând cuvântul, b?trânul a zis: “Iat?, Domnul a pro­bat pe fat? adev?rul cuvintelor mele, pentru tine. Ai v?zut cu ochii t?i cum prin m?rturisirea salvatoare a fost alungat din inima ta a?â??torul la acea nes?buin?? ?i ai în?eles c? du?ma­nul dat pe fat? nu va mai locui în tine”. Astfel, potrivit înv???­turii b?trânului – a zis Serapion -, prin puterea m?rturisirii s-a stins în mine ?i a disp?rut pentru totdeauna ap?sarea acelei tiranii diavole?ti, nici prin amintirea acelei deprinderi du?ma­nul n-a reu?it dup? aceea s? m? mai ispiteasc? ?i n-am mai sim?it niciodat? dorin?a de a fura.

6. Aceast? idee, în chip fi­gurat, este foarte frumos exprimat? ?i în Ecclesiast: “Dac? a mu?cat ?arpele f?r? s? ?uiere, nu este nici o putere pentru cel ce-1 încânt?”21. Afirma?ia c? mu?c?tura ?arpelui care nu ?uier? este primejdioas? vrea s? spun? c?, dac? un sentiment, sau un gând diabolic, n-a fost dat pe fat? prin m?rturisire înaintea unui descânt?tor, adic? a unui b?rbat duhovnicesc, care prin versetele Scripturii lecuie?te rana deîndat?, sco?ând din inim? veninul v?t?m?tor al ?arpelui, cel în primejdie nu va putea fi ajutat ?i va muri. în acest mod vom putea ajunge foarte u?or la ?tiin?a adev?ratului discern?mânt, dac? mergând pe urmele celor b?trâni n-avem preten?ia s? facem ceva nou, sau s? deo­sebim dup? socoteala noastr?, ci ne mul?umim s? mergem în toate cum ne-a condus înv???tura înainta?ilor no?tri sau cin­stea vie?ii lor.

7. Cel înt?rit în aceast? înv???tur? nu numai c? va ajunge la des?vâr?ita ra?iune a dreptei judec??i, dar chiar va fi foarte ap?rat de toate uneltirile du?manului. Pe nimeni nu-1 târ??te diavolul la moarte mai repede decât pe monahul care st?ruie s? se încread? în judecata ?i-n ideile sale, neluând seam? de sfaturile celor b?trâni. Dac? toate artele ?i dis­ciplinele descoperite de geniul uman, care nu folosesc decât trebuin?elor vie?ii acesteia vremelnice, de?i se pot pip?i cu mâna ?i vedea cu ochii, totu?i nu pot fi în?elese f?r? înv???tura cuiva, cât de nesocotit este s? crezi c? n-are nevoie de înv???­tor tocmai con?tiin?a noastr?, care este nev?zut? ?i ascuns?, care nu se poate sim?i decât într-o inim? curat? ?i a c?rei gre­?eal? nu este vremelnic?, nici nu se îndreapt? u?or, ci aduce pieirea sufletului ?i moartea ve?nic?.

8. Lupta duhovniceasc? are nu adversari v?zu?i, ci du?mani nev?zu?i ?i îndârji?i, iar r?z­boiul de zi ?i noapte nu este contra unuia sau a doi, ci contra a o?ti nenum?rate; primejdia ei este cu atât mai mare, cu cât du?manul este mai înver?unat, iar atacurile lui mai ascunse. De aceea trebuie mers întotdeauna, cu cea mai mare aten?ie, pe urmele b?trânilor, ?i trebuie m?rturisite lor, f?r? nici un ocol, toate gândurile care r?sar în inimile noastre”.

This entry was posted in Vietile Sfintilor. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *