Drag? Dumnezeu,
Azi-diminea?? la orele opt i-am spus lui Peggy Blue c-o iubesc, c? numai pe ea o iubesc ?i c? n-a? putea concepe via?a f?r? ea. Ea a început s? plâng? m?rturisindu-mi c? i-am luat o piatr? de pe inim? deoarece ?i ea m? iube?te pe mine ?i numai pe mine ?i c? niciodat? nu va mai g?si un altul, mai cu seam? acum c? a devenit roz.
Ne-am pus amândoi pe plâns când a zis ea asta, dar era un plâns foarte pl?cut. Trebuie s? spun c? via?a în cuplu mi se pare deosebit de agreabil?. Mai ales dup? cincizeci de ani când ai trecut prin tot felul de încerc?ri.
Pe la zece mi-am dat deodat? seama c?, fiind Cr?ciunul, n-am s? pot s? m?nânc cu Peggy deoarece toat? familia ei – fra?i, unchi, nepo?i, veri – avea s?-i invadeze în curând camera, iar eu voi fi la rândul meu obligat s?-i suport pe p?rin?ii mei. Ce puteau oare s?-mi mai ofere? Un puzzle de zece mii de piese? C?r?i în kurd?? O cutie cu instruc?iuni de folosire? Propriul meu portret de pe vremea când eram s?n?tos? Cu doi cretini ca ??tia, inteligen?i ca lada de gunoi, era clar c? m? pândeau primejdii la orizont; pentru o mie ?i una de temeri n-aveam decât o singur? certitudine, ?i anume c? urma s? petrec un Cr?ciun de tot rahatul.
M-am hot?rât fulger?tor ?i am ?i început s?-mi preg?tesc evadarea. Un mic troc: toate juc?riile i le dau lui Einstein, plapuma mea din fulgi de gâsc? lui Bacon, bomboanele lui Pop Corn. O mic? observa?ie: Tanti Roz se oprea întotdeauna în vestiar înainte s? plece. O mic? prevedere: p?rin?ii mei nu aveau s? soseasc? înainte de orele dou?sprezece. Totul a mers ca pe roate: la unsprezece ?i jum?tate Tanti Roz m-a s?rutat urându-mi s? petrec un Cr?ciun frumos în compania p?rin?ilor mei, dup? care a disp?rut la etajul unde se afl? vestiarele. Am fluierat semnalul convenit. Pop Corn, Einstein ?i Bacon m-au îmbr?cat una dou? ?i m-au purtat pe sus pân? la h?r?baia lui Tanti Roz, o ma?in? care dateaz? dinaintea epocii automobilului. Pop Corn, care î?i deschide cât ai clipi orice broasc? fiindc? a avut norocul s? creasc? într-un cartier defavorizat, a for?at portiera din spate ?i m-au aruncat pe jos între cele dou? banchete. Dup? care s-au întors ca ni?te sfin?i?ori în camerele lor, vorba aceea, „nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase“.
Tanti Roz a venit dup? o bun? bucat? de vreme, s-a urcat în ma?in?, a dat ?pri?uri de vreo zece, cin?pe ori înainte s? porneasc? motorul ?i în sfâr?it am demarat în tromb?. Sunt geniale ma?inile astea de dinaintea erei automobilului, c? zdr?ng?nesc de-ai zice c? zbori ?i de scuturat, e?ti scuturat în ele ca la bâlci.
Sunt convins c? Tanti Roz a înv??at s? ?ofeze cu vreun amic cascador; n-are treab? nici cu stopurile, nici cu trotuarele, nici cu giratoriile, astfel încât uneori ma?ina se ridic? de la sol. Ce mai, un t?r?boi num?ru’ unu în carling?, claxonul aproape c? nu s-a oprit, iar cât prive?te vocabularul, ocazie mai prielnic? s? ?i-l îmbog??e?ti pe-al t?u nici c? se putea: i-a b??c?lit cum i-a venit la gur? pe du?manii care îndr?zneau s?-i taie calea, împro?cându-i cu cele mai teribile insulte, ceea ce m-a f?cut s? constat înc? o dat? ce formidabil? ?coal? a vie?ii poate fi wrestling-ul ?sta.
Prev?zusem ca, o dat? ajun?i, s? m? ar?t zicându-i: „Cucu, Tanti Roz“, dar cursa cu obstacole s-a lungit a?a de r?u, încât am adormit pe drum.
Drept care, când m-am de?teptat, în jurul meu era întuneric, frig, lini?te, iar eu m? aflam singur, culcat pe ceva umed. Pentru prima oar? m-am gândit c? poate am f?cut o tr?snaie mai mare ca mine.
Am ie?it din ma?in?. Începuse s? ning?. Nimic de-a face cu Valsul fungilor de nea din Sp?rg?torul de nuci. Cl?n??neam de-mi s?reau din?ii din gur?.
Am v?zut o cas? impozant? cu luminile aprinse. Am luat-o într-acolo. Dar de-abia mai mergeam. Ca s? ajung pân? la sonerie a trebuit s? execut un asemenea salt, încât în clipa urm?toare m-am pr?v?lit pe pre?ul din fa?a u?ii.
Acolo m-a g?sit Tanti Roz.
– Dar… dar… a bâiguit ea.
Apoi s-a aplecat asupr?-mi murmurând:
– Dragul mamei drag!
Ceea ce m-a f?cut s?-mi zic în sinea mea c? poate nu f?cusem chiar o tr?snaie.
M-a dus în bra?e pân? în salon unde f?cuse un pom de Cr?ciun pân?-n tavan care sclipea de lumini. Eram uluit s? v?d ce frumos e la Tanti Roz acas?. Dup? ce m-a pus s? m? înc?lzesc la gura focului, am b?ut amândoi câte o cea?c? mare de ciocolat?. Nu m? îndoiam c? voia s? se asigure c? mi-am revenit, înainte s? m? ia la refec. A?a c? o cam t?r?g?nam ?i eu cu venitul în fire, ceea ce de altfel nici nu-mi cerea cine ?tie ce efort deoarece chiar c? m? sim?eam epuizat.
– La spital toat? lumea te caut?, Oscar. E stare de alert?. P?rin?ii t?i, s?rmanii, sunt dispera?i. Au anun?at poli?ia.
– Nici nu m? mir?. Sunt destul de pro?ti ca s?-?i închipuie c-am s?-i iubesc mai mult când, prin grija lor, mi se vor pune c?tu?ele…
– Ce le repro?ezi tu de fapt, Oscar?
– Le e fric? de mine, Tanti Roz. N-au curajul s?-mi vorbeasc?. ?i cu cât le e lor mai fric?, cu atât am ?i eu impresia c? sunt un mosntru. De ce par atât de teroriza?i? Ar?t chiar a?a de groaznic? Am început s? put? Sau s? devin idiot ?i nu-mi dau eu seama?
– Nu de tine le e fric?, Oscar. Ci de boal?.
– Boala face parte din mine. De ce trebuie s? se poarte altfel numai fiindc? sunt bolnav? Nu ?tiu s? iubeasc? decât un Oscar s?n?tos?
– Ei te iubesc oricum, Oscar. Mi-au spus-o.
– Tu vorbe?ti cu ei?
– Da. Sunt gelo?i c? ne în?elegem a?a de bine amândoi. Nu, de fapt nu gelo?i, tri?ti. Tri?ti c? nu reu?esc ?i ei.
Am dat din umeri, dar mânia îmi cam trecuse de-acum. Tanti Roz mi-a mai dat o cea?c? de ciocolat?.
– ?tii, Oscar, într-o zi ai s? mori. Dar p?rin?ii t?i vor muri ?i ei.
Eram nespus de mirat s? aud asta. Nu-mi trecuse niciodat? prin minte.
– Vor muri, da. Singuri. Purtând în suflet teribila remu?care de a nu fi ?tiut s? se apropie de singurul lor copil, Oscar, lumina vie?ii lor.
– Nu mai vorbi a?a, Tanti Roz, m? cuprinde am?r?ciunea când te aud.
– Dar la am?r?ciunea lor nu te gânde?ti? Tu ai priceput din vreme c? ai s? mori pentru c? e?ti un b?iat deosebit de iste?, Oscar. Numai c? ceea ce ?i-a sc?pat din vedere e faptul c? toat? lumea moare. P?rin?ii t?i de asemenea, într-o zi. ?i eu la fel.
– Da, numai c? eu, înaintea tuturor.
– Tu înaintea tuturor. Dar oare asta î?i d? toate drepturile? Chiar ?i pe acela de a nu te gândi la ceilal?i?
– Gata, am în?eles. Cheam?-i, Tanti Roz!
Asta a fost, drag? Dumnezeu, urmarea ?i-o scurtez, c? mi-a obosit mâna. Tanti Roz i-a anun?at pe cei de la spital, care i-au în?tiin?at la rândul lor pe p?rin?ii mei, care au venit la Tanti Roz, unde am petrecut Cr?ciunul cu to?ii.
Când au venit, le-am spus:
– Ierta?i-m?, uitasem c? ?i voi ve?i muri într-o zi.
Nu ?tiu ce-o fi deblocat în ei fraza asta, dar i-am reg?sit a?a cum fuseser? înainte ?i am petrecut o sear? de Cr?ciun pe cinste.
La desert Tanti Roz a vrut s? vad? slujba de la miezul nop?ii la televizor ?i o înregistrare a unui meci de wrestling. Zice c? în fiecare an î?i rezerv? o partid? la care se uit? înainte de slujb? fiindc?-i înt?re?te mu?chii de la picioare ?i fiindc? e o veche obi?nuin?? ?i fiindc? asta-i face ei pl?cere. A?a c? ne-am uitat cu to?ii. Ceva formidabil. Era Mefista contra Ioanei d’Arc! În costum de baie ?i cizme cu carâmb înalt. Ce zdrahoance, cum zicea tata care devenise ro?u la fa?? ?i p?rea c? dintr-odat? ador? wrestling-ul. Ce de pumni au putut s?-?i ard? la mutr? una alteia, e de neînchipuit! Cred c? eu a? fi dat ortul popii de o sut? de ori s? fi participat la genul ?sta de competi?ie. Chestie de antrenament, Oscar, b?iete, a zis Tanti Roz, cu cât încasezi mai mul?i pumni, cu-atât po?i încasa mai mul?i. Totul e s?-?i p?strezi n?dejdea. Pân? la urm? înving?toare a ie?it Ioana d’Arc, de?i la început nu s-ar fi zis. Asta cred c? ?i-a f?cut pl?cere.
Apropo, la mul?i ani, drag? Dumnezeu. Tanti Roz, care tocmai m-a culcat în patul fiului ei veterinar de elefan?i în Congo, mi-a sugerat c? împ?carea cu p?rin?ii e cel mai frumos cadou pe care a? fi putut s? ?i-l fac de ziua ta. Dup? mine, sincer, un asemenea cadou e la limita de jos a cadourilor, da’ dac? a?a zice Tanti Roz care e o veche prieten? de-a ta…
Pe mâine. Te pup,
Oscar
P.S. A, era s? uit dorin?a: f? ca p?rin?ii mei s? fie întotdeauna ca ast?-sear?. ?i eu la fel. Am avut un Cr?ciun prima-ntâi, mai ales cu Mefista ?i Ioana d’Arc. Nu-mi purta pic? pentru slujb?, m-a furat somnul.