Sfintii Chiril si Metodiu au tr?it prima parte a vie?ii lor în Bizan?ul secolului al IX-lea aflat în plin avînt teritorial ?i cultural dup? o lung? perioad? de criz? generat? de schisma Bisericilor orientale (nestorienii, monofizi?ii ?i monoteli?ii), de marile invazii ale slavilor ?i arabilor ?i de nefasta politic? iconoclast? ca r?spuns la aceste provoc?ri anterioare.
De?i Imperiul ?i Biserica au dep??it aceste crize ?i au intrat într-o perioad? înfloritoare începînd cu Duminica Ortodoxiei (843), sfin?ii Chiril ?i Metodiu au avut de r?spuns unor noi provoc?ri ?i amenin??ri îndreptate asupra vitalit??ii ?i unit??ii Bisericii. Precum în secolul al IV-lea, cînd libertatea ?i oficializarea credin?ei cre?tine a determinat pe cre?tinii rîvnitori s? aleag? calea pustiei pentru a evita formalismul ?i secularizarea Bisericii, a?a ?i sfin?ii Chiril ?i Metodiu au p?r?sit carierele ?i perspectivele m?re?e pe care le aveau în elita Imperiului pentru a merge pe calea cea strîmt? a monahismului ?i a ,,nebuniei propov?duirii”.
Primele dou? c?l?torii diplomatice, la arabi ?i la hazari, le-au aprins rîvna m?rturisirii Sfintei Treimi ?i a Dumnezeului întrupat în contexte religioase ?i culturale dificile pentru cre?tinism. A treia misiune, de?i motivat? diplomatic, în Moravia Mare, le-a oferit ocazia de a se dedica construirii unei Biserici în pustia barbar?, a?a cum erau considerate în mentalitatea bizantin? triumfalist? popula?iile neelenofone, fie ele ?i cre?tine. Pentru c? misionarii de pîn? atunci nu g?siser? o cale potrivit? de a-i însufle?i pentru credin?a cre?tin?, moravii tr?iau la jum?tatea secolului al IX-lea într-o stare de confuzie ?i nemul?umire sufleteasc?.
În doar cî?iva ani, sfin?ii Chiril ?i Metodiu au tradus în limba slavon?, pe care o cuno?teau din Macedonia natal?, Biblia, Liturghia, fragmente din Sfin?ii P?rin?i ?i legisla?ia imperial?, reiterînd astfel lucrarea apostolilor în Duhul Cincizecimii. Prin aceste traduceri fundamentale ?i prin alfabetul d?ruit moravilor, sfin?ii din Tesalonic au întemeiat via?a duhovniceasc? ?i cultural? a tuturor popoarelor slave, s?dindu-le o înalt? con?tiin?? civic? în ansamblul Europei cre?tine. Îns? clericii ?i nobilii germani nu au primit bine aceast? emancipare spiritual? a slavilor care punea stavil? ambi?ilor lor de expansiune spre R?s?rit. De aceea ei au h?r?uit pe diferite c?i lucrarea de convertire a moravilor, determinînd interven?ia papalit??ii. Pentru a m?rturisi adev?rul ?i pentru a da o structur? canonic? tinerei Biserici morave, sfin?ii Chiril ?i Metodiu au c?l?torit în anul 868 la Roma, ob?inînd o deplin? confirmare a misiunii lor din partea papei Adrian al II-lea. Dup? moartea sfîntului Chiril, îngropat în bazilica San Clemente din Cetatea etern?, fratele s?u Metodiu a fost numit arhiepiscop al Moraviei ?i al slavilor, slujire pe care o va purta pîn? la moartea sa în anul 885 cu multe încerc?ri ?i necazuri provocate de conduc?torii politici ?i religio?i ai germanilor care nu s-au conformat hot?rîrii papale, ci chiar au determinat în cele din urm? schimbarea ei ?i interzicerea misiunii slave. Astfel Biserica slavilor nu a mai apucat s?-?i împlineasc? rolul profetic de punte duhovniceasc? între Bisericile Apusului ?i R?s?ritului, ce se aflau deja într-o înstr?inare tot mai mare.
Linia neagr? de fractur? ce avea s? divid? cre?tin?tatea pentru urm?torul mileniu s-a format chiar prin mijlocul popoarelor slave aflate în curs de convertire c?tre Hristos dar în Biserici rivale. Astfel moravii (cu urma?ii lor cehi ?i slovaci), polonezii, croa?ii ?i slovenii au r?mas în tab?ra apusean?, iar sîrbii, bulgarii ?i ru?ii în cea r?s?ritean?, de?i to?i primiser? Evanghelia într-o unic? limb? slavon? de la sfin?ii Chiril ?i Metodiu ?i de la ucenicii lor. Consecin?ele cele mai tragice ale dezbin?rii s-au manifestat în Bosnia, unde cea mai mare parte a locuitorilor a ales erezia bogomil? iar în secolul al XV-lea a trecut la Islam, ?i în Cehia, unde oprimarea limbii slave ?i îndep?rtarea poporului de Scriptur? a dus tot în secolul al XV-lea la mi?carea lui Jan Huss ?i a tabori?ilor, ferment esen?ial al Reformei protestante cu dezbin?rile în serie r?mase nevindecate pîn? azi.
sursa: 11mai.ro
Singura biserica ce poarta hramul Sfintilor Chiril si Metodiu din tara se afla in paraclisul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara Bucuresti, unde parintele paroh alaturi de tinerii asociatiei cu aceiasi sfinti ocrotitori, propovaduieste cuvantul lui Dumnezeu, invatand si pe cei mici sensul dragostei jertfelnice.
Situl Paraclisului din Agronomie este: www.11mai.ro