Era vineri diminea?a, 29 august 2003. Am plecat cu o greutate în inim? din Ierusalim spre Tel Aviv, ca s? ne îmbarc?m spre Atena.
Am petrecut extraordinar. În ziua precedent? am s?rb?torit Adormirea Maicii Domnului la Mormântul ei, de vreme ce la Ierusalim Adormirea se pr?znuie?te dup? calendarul vechi, mai târziu cu 13 zile, adic? la 28 august.
Am tr?it o experien?? unic?, nemaiîntâlnit?. Pr?znuirea a fost m?rea??, bogat?, tuturor împ?r?itoare de daruri. Dup?-amiaz? târziu ne-am preg?tit valizele, seara am participat la privegherea de la Sfântul Mormânt ?i, îndat? dup? aceasta, ne-am îndreptat spre autobuzul ce ne a?tepta în afara Cet??ii Vechi. Vremea era frumoas?. Cerul era înstelat ?i, cuprin?i de o dulce lini?te, ne desf?tam de frumuse?ea Ora?ului luminat. Ne pironisem ochii la zidurile lui, îmbr??i?ând cu mintea toate Locurile Sfinte ?i închizându-le ermetic în inimile noastre. Un zâmbet u?or, abia perceput, tr?da oboseala zilelor petrecute aici, dar ?i adânca noastr? recuno?tin?? fa?? de Dumnezeu pentru cele tr?ite. Satisfac?ia ?i bucuria noastr? erau atât de mari, încât nu s-au mic?orat deloc din pricina a?tept?rii prelungite, nici din pricina controlului extenuant f?cut de evrei la aeroport.
Când, în cele din urm?, m-am îmbarcat în avion – dac? îmi aduc bine aminte, era un Airbus cu dou? motoare – am observat c? luminile lui fluctuau continuu ?i nu aveau o intensitate fix?. M-am gândit c? vreun cablu nu face bine contact ?i m-am afundat în scaun. Când avionul a pornit pe pist?, perturba?iile electrice au devenit mai intense ?i se auzea totodat? zgomotul caracteristic micilor ?i nenum?ratelor scurtcircuite. Nu am dat importan??. Luminile s-au stins, am decolat ?i, când s-au aprins din nou, continuau s? fluctueze, dar într-o m?sur? mai mic?. St?team împreun? cu mama mea în partea stâng? a avionului, în fa?a aripii, iar prietenii ?i cunoscu?ii no?tri st?teau în scaunele din preajm?.
Dup? vreo 20 de minute, am auzit un zgomot puternic ?i avionul a început s? tremure ?i s? se mi?te în dreapta ?i în stânga, „a?a cum se cerne f?ina” – precum a spus unul din prietenii no?tri.