“?i ie?ind, a v?zut mul?ime mare ?i I s-a facut mil? de ei ?i a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a f?cut sear?, ucenicii au venit la El ?i I-au zis: Locul este pustiu ?i vremea, iat?, a trecut; deci, d? drumul mul?imilor ca s? se duc? în sate s?-?i cumpere mâncare. Iisus îns? le-a r?spuns: N-au trebuin?? s? se duc?; da?i-le voi s? m?nânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini ?i doi pe?ti. ?i El a zis: Aduce?i-Mi-le aici. ?i poruncind s? se a?eze mul?imile pe iarb? ?i luând cele cinci pâini ?i cei doi pe?ti ?i privind la cer, a binecuvântat ?i, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mul?imilor. ?i au mâncat to?i ?i s-au s?turat ?i au strâns r?m??i?ele de f?râmi tur i, dou?sprezece co?uri pline. Iar cei ce mâncaser? erau ca la cinci mii de b?rba?i, afar? de femei ?i copil. ?i îndat? Iisus a silit pe ucenici s? intre în corabie ?i s? treac? înaintea Lui pe ??rmul cel?lalt, pân? ce El va da drumul mul?imilor“. (Mat. 14, 14-22) 
Inmultirea painilor
“?i ie?ind, a v?zut mul?ime mare ?i I s-a facut mil? de ei ?i a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a f?cut sear?, ucenicii au venit la El ?i I-au zis: Locul este pustiu ?i vremea, iat?, a trecut; deci, d? drumul mul?imilor ca s? se duc? în sate s?-?i cumpere mâncare. Iisus îns? le-a r?spuns: N-au trebuin?? s? se duc?; da?i-le voi s? m?nânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini ?i doi pe?ti. ?i El a zis: Aduce?i-Mi-le aici. ?i poruncind s? se a?eze mul?imile pe iarb? ?i luând cele cinci pâini ?i cei doi pe?ti ?i privind la cer, a binecuvântat ?i, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mul?imilor. ?i au mâncat to?i ?i s-au s?turat ?i au strâns r?m??i?ele de f?râmi tur i, dou?sprezece co?uri pline. Iar cei ce mâncaser? erau ca la cinci mii de b?rba?i, afar? de femei ?i copil. ?i îndat? Iisus a silit pe ucenici s? intre în corabie ?i s? treac? înaintea Lui pe ??rmul cel?lalt, pân? ce El va da drumul mul?imilor“. (Mat. 14, 14-22) 

Era un sihastru c?lug?r, cu semne ?i cu minuni str?lucit ?i avea împreun? cu el, un ucenic în pustie. Iar, într-una din zile, s-a întîmplat c? a mers ucenicul lui în cetate, unde era un st?pînitor r?u, netemîndu-se de Dumnezeu. Pe acesta, ucenicul stare?ului 1-a v?zut mort ?i mult popor mergînd dup? el, cu lumîn?ri ?i cu t?mîieri ?i cu cinste mare petrecîndu-1 la groap?. Iar, dup? ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe pov??uitorul s?u, pe cinstitul stare?, mîncat de o fiar?.  
Parintele Efrem Athonitul este un “parinte al pustiei” contemporan, ale carui viata si invataturi sunt pline de duhul si traditia vechilor sfinti ai pustiei. Aceasta dovedeste ca invataturile si practicile parintilor din vechime nu numai ca exista si acum, dar sunt si la fel de relevante prin ceea ce trateaza pentru credinciosul din ziua de azi la fel cum erau in acele vremuri. Parintele Efrem a fost staretul manastirii Filoteu din Sfantul Munte.