Categories
Poezii

In veci ortodocsi

De mic, sunt ortodox, ca to?i ai mei,
aceasta e credin?a mea cre?tin?,
am înv??at cu t?lpile s? calc,
cum am aflat c? mâna se închin?.

Atunci am în?eles c? sunt dator
s? nu cedez cumva vreunei noxe,
ci s? r?mân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credin?ei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri ?i n-ar fi dat
credin?a lor pe nici un fel de bunuri,
nici dac? ar fi fost crucifica?i,
nici dac? s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am p?strat ?i eu
în fiece istoric? furtun?,
credin?a-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin to?i ai mei, Biseric? str?bun?.
?i m-am opus c?derii în neant
?i celor care d?râmau altare
?i clopote-n Ardeal am construit
?i calendare pentru fiecare.
?i ‘Noul Testament de la B?lgrad’
eu l-am crezut aduc?tor de leacuri
?i m-am zb?tut c? s? apar? iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.
?i-am fost convins c? nici un leninism
credin?a ortodox? n-o ajut?
ci, dimpotriv?, ateismul crunt
ar vrea s? o transforme-n surdomut?.
Dar dintr-o data ce mi-e dat s? simt?
A început la Bucure?ti s? creasc?
un demonism bogat ?i indecent,
ce-amenin?? credin?a str?mo?easc?.
Nevolnicii lovesc pe ortodoc?i,
îi tot mânjesc ?i culpabilizeaz?,
îi fac r?spunz?tori de bol?evism,
îi umplu de lehamite ?i groaz?.
E clipa când m? simt dator s? spun
c? nu ne poate frânge vijelia,
c? nu sunt bunuri pe acest p?mânt,
ca s? ne cumpere Ortodoxia.
Noi nu putem s? devenim mormoni
sau, altceva, conform unei re?ete,
noi suntem ortodoc?i definitiv
oricât ar vrea cu droguri s? ne-mbete.
Eu n-am crezut c?, într-o zi, s-aud,
aceast? f?r?delege epocal?:
‘Ortodoxia na?te comunism!’
Deci, s? fugim de ea ca de o boal?.
Dar nu exist?-n lume avantaj
cu care ar putea s? ne îmbie
catolici, evanghelici, protestan?i,
s? ne retragem din Ortodoxie.
Precum nici noi pe nimeni nu silim
s? fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodoc?i,
cu leag?ne, cu vie?i ?i cu morminte.
C? nu ne poate nimeni mitui
s-o p?r?sim pe mam? în etate
din tragicul motiv c? pe p?mânt
exist? alte mame mai bogate.
Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credin?a îns??i în pericol,
îi salut?m pe ceilal?i fra?i cre?tini,
c? harul de-a iubi nu e ridicol.
?i îi iubim pe to?i ace?ti cre?tini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respect? ?i iubesc,
pe credincio?ii turlei ortodoxe.
Dar, vai, se-ntâmpl? zilnic un complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizeaz? România.
Fii, Doamne, lâng? noi, m?car acum,
când sumbre acuza?ii se adun?,
ia-n mân? crucea de la Est,
ai grij? de biserica str?bun?.
?i d?-ne dreptul de-a ne ap?ra
chiar dac? de la fra?i asediul vine,
permite-ne s? fim în veci cre?tini,
ca ortodoc?i urmându-Te pe Tine.
Autor: Adrian Paunescu, 12 nov. 1997

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.