Dupa ani grei de puscarie politica, parintele Gheorghe Calciu a avut curajul sa rosteasca aceste sapte cuvinte catre tineri in centrul Bucurestiului, la manastirea Radu Voda, in anul 1978, postul Pastelui.
O scurta biografie a parintelui poate fi gasita aici.
CHEMARE
Motto: “Cuvantul cel dintai l-am facut, o,
Teofile, despre toate cele pe care a
inceput Iisus a le face si a le invata”
(Fapte 1, 1)
A venit acum vremea, tinere, sa auzi un glas care te cheama. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai inteles si nu l-ai ascultat.
Este glasul lui Iisus!
Nu tresari, nu te mira, nu zambi neincrezator, tanarul meu prieten! Glasul care te cheama nu este al unui mort, ci al unui inviat. El nu te striga din istorie, ci din adancul propriei tale finite. Cuvintele acestea, rostite si scrise aici, sunt din strafundurile tale, pe care nu ti le cunosti. Ti-a fost poate rusine sau teama sa cobori in adancul tau sis a le descoperi. Ai crezut ca in tine zace o fiara, un mormant al instinctelor din care se ridica strigoii inspaimantatori ai patimilor, si nu ti-ai vazut fata de inger, caci tu inger esti. Daca nu ti-a spus-o nimeni pana acum, ti-o spune Iisus, si marturia lui este adevarata, caci nimeni nu L-a dovedit vreodata de minciuna.
Ce stii tu, tinere, despre Hristos?
Daca tot ceea ce stii ai invatat la scoala, la orele de ateism, ai fost frustrate cu rea-credinta de un adevar – de singurul adevar care te poate face liber.
Ce stii tu despre Biserica lui Hristos?
Daca tot ceea ce stii se reduce la Giorano Bruno, despre care ti s-a vorbit la educatia asa-zis “ateist-stiintifica”, ai fost privat in mod neomenos de lumina adevaratei culture, de stralucirea spiritualitatii, care este garantia libertatii tale de om.
Unde ai auzit, prietene, cuvintele acestea: “Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va bleastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc1” ? Daca nu le-ai auzit niciodata, cine si cu ce drept ti le-a interzis? Cine ti-a interzis sa stii ca exista o cale mai buna, mai dreapta si mai simpla decat cea pe care ratacesti orbecaind acum? Cine ti-a pus valul peste ochi, ca sa nu poti vedea lumina cea minunata a dragostei propovaduite si traite de Iisus pana la ultimele ei consecinte?
Te vad pe strada, prietene, tanar si frumos, si deodata, totul se schimba in tine, fata ta se schimonoseste, instinctele iti rabufnesc in afara, ravasindu-ti fiinta ca o dezlantuire de stihii, si devii violent… De unde ai invatat violenta, tinere? De la cine?
Ti-am vazut mama blanda si cu ochii in lacrimi, ti-am vazut tatal cu fata impietrita de durere – si am stiut ca nu de la ei ai invatat-o… Atunci, de unde?
Pleaca-ti urechea si asculta chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui. Afara, pentru violenta ta nesabuita, te asteapta tribunalele si inchisoarea, unde sufletul tau poate fi iremediabil ucis.
Te-am vazut cu durere inaintea tribunalelor, unde faptele tale capatau dimensiuni de oroare. Te-am vazut speriat, sau cinic, sau bravand – si toate aceste atitudini ale tale imi aratau cat de aproape de margnea prapastiei te aflai; si m-am intrebat, inca o data, cine este vinovat pentru caderea ta.
Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei gasi consolare pentru fiinta ta ravasita, numai in ea vei afla certitudinea; fiindca numai in Biserica vei auzi glasul lui Iisus spunandu-ti cu blandete: “Fiule, iertate isi sunt tie greselile tale, pentru ca mult ai suferit. Iata, te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai gresesti”…
Nimeni nu ti-a scris vreodata cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ti s-a vorbit de ura de clasa,d e ura politica, de ura si mereu de ura. Cuvantul “iubire” ti-a sunat strain, dar acum Biserica lui Hristos iti arata o cale mai buna, o cale a dragostei.
Ai fost pana acum sclavul instinctelor tale, trupul tau a fost un simplu instrument prin care ele s-au exteriorizat. Si acum poti sa auzi acest glas al lui Iisus, Care greieste prin gura Apostolului Sau: Au nu stii cat u esti teplul lui Dumnezeu, ca in tine locuieste Duhul lui Dumnezeu?2”.
Ti s-a spus ca descinzi din maimuta, ca esti o fiara care trebuie dresata, iar acum aflii un lucru uluitor: tu esti templul lui Dumnezeu, in tine salasluieste Duhul lui Dumnezeu! Esti rechemat, tinere, la demnitatea ta de om metafizic; esti ridicat de acolo de unde educatia resita te-a coborat din sacrul oficiu, de a fi temple in care sa locuiasca Dumnezeu.
No te chemam la puritate. Daca nu ai uitat cuvantul “inocanta”, daca au mai ramas zone de copilarie neintinata in tine, nu vei rezista acestei chemari.
Vino in Biserica lui Hristos! Vino sa inveti ce este inocenta si puritatea, ce este blandetea si ce este iubirea. Vei afla care este rostul tau in lume, care este scopul existentei noastre. Spre stupoarea ta, vei afla ca viata noastra nu sfarseste in moarte, ci in inviere; ca existent noastra este spre Hristos sic a lumea nu este doar un moment gol, in care sa stapaneasca neantul.
Vei avea o nadejde si nadejdea te va face tare.
Vei avea o credinta si credinta te va mantua.
Vei avea o dragoste si dragostea te va face bun.
Aceasta este, tanarul meu prieten, cel dintai cuvant pe care Iisus ti-l adreseaza prin tumultul lumii, prin desisul patimilor cu care nimeni niciodata nu te-a invatat sa te lupti, prin transparenta visolor tale de inocenta, care te mai bantuie din cand in cand.
Iisus te cauta, Iisus te-a aflat!