Intr-una din zile a venit la duhovnic o femeie gravid? cu primul copil s? se m?rturiseasc?, ?i a spus: P?rinte am venit s? m? m?rturisesc c? am o mare tulburare ?i nelini?te cu so?ul meu. care este om r?u ?i f?r? credin?? în Dumnezeu. îmi spune mereu s? nu-i fac copii, c?ci copii sunt “salba dracilor”. M? amenin?? c? dac? nu avortez, m? las? ori are s? m? omoare. Dar eu i-am spus c? mai bine vreau s? mor decât s? fac crim?, omorând copilul pe care Dumnezeu voie?te s? mi-l dea. Eu vreau s? fiu mam?, nu criminal?. Dar el mereu m? înjur? ?i m? amenin?? cu moartea ?i nu mai ?tiu ce s? fac.
A întrebat-o preotul:
– E?ti cununat? cu el?
– Da, p?rinte. Iar el i-a zis:
– Poste?te dup? puterea ta, roag?-te ?i mergi la biseric?. Prin aceste fapte bune ai s?-1 faci bun ?i pe el, dup? m?rturia Apostolului Pavel, care zice c? se sfin?e?te b?rbatul necredincios prin femeia credincioas? ?i invers!
Dup? ce s-a m?rturisit femeia curat de toate
p?catele ei a zis:
– P?rinte, te rog s?-mi dai un canon s?-1 fac, ca bunul Dumnezeu s? schimbe gândurile cele rele ale b?rbatului meu, c? doar ne-am c?s?torit din dragoste ?i cu buna în?elegere a noastr? ?i a p?rin?ilor; ?i nu era a?a ca acum, c? n-a? fi mers dup? el în veci!
Preotul i-a spus:
– Sor?, dac? voie?ti s? faci canon, te sf?tuiesc s? iei pe Maica Domnului ocrotitoare în via?a ta, c? Ea are mare trecere înaintea Preasfintei Treimi; mai mult decât to?i sfin?ii lui Dumnezeu. F? cum te-am înv??at ?i, pe lâng? aceasta, s? cite?ti în fiecare diminea?? Acatistul Maicii Domnului ?i seara cinstitul ei Paraclis. Dup? terminarea rug?ciunii, s? pomene?ti ?i pe so?ul t?u, ca s?-i dea Dumnezeu gând bun ?i s?-1 întoarc? la calea cea bun?.
Femeia a primit cu mare bucurie sfatul ?i canonul ?i s-a f?g?duit c?-1 va face cu toat? sârguin?a.
Dup? dou? luni de zile a venit iar femeia ?i a zis:
– P?rinte, mare minune s-a întâmplat cu mine. Am f?cut toate cum m-a?i înv??at ?i am pomenit cu lacrimi la rug?ciune pe so?ul meu Ioan ?i iat? ce mi s-a întâmplat: într-o sear?, fiind tare obosit?, mi-am f?cut rug?ciunile de sear? ?i paraclisul Maicii Domnului cu candela aprins? înaintea sfintei icoane ?i, adormind pu?in, am avut o vedenie înfrico?at?: se f?cea c? m? aflu pe o vale frumoas? între dou? rânduri de mun?i care se terminau cu piscuri înalte de stânci. între mun?i era o ?osea.
Mergând pe acest drum frumos ?i aruncân-du-mi privirea, am v?zut c? la marginea p?durii erau ni?te arbori de foc ?i la fiecare arbore, era legat? cu funii de foc câte o femeie; toate ?ipau groaznic ?i se zvârcoleau, c? de la spate le ardeau arborii aceia de j?ratic aprins, de care erau legate. Apoi am v?zut c? de pe mun?i au venit ni?te vulturi de foc care, cu ghearele lor ?i cu ciocul, se a?ezau pe pieptul acelor femei ?i le mâncau sânii, pân? li se vedeau oasele, apoi zburau din nou în mun?i, iar ele r?cneau îngrozitor ?i cereau ajutor de la Dumnezeu. Sânii acelor femei în pu?in? vreme au crescut înapoi ?i îndat? vulturii aceia înfoca?i iar veneau ?i le mâncau sânii. Femeile acelea r?cneau foarte tare ?i se zvârcoleau în chinurile acelea mari ?i amare. Eu, v?zând acestea, eram foarte îngrozit? ?i însp?imântat?, fiind singur? pe acel drum. C?utând ?i de cealalt? parte a ?oselei, am v?zut acela?i lucru. în fa?a acestei groaznice priveli?ti, am c?zut în genunchi ?i m? rugam Mântuitorului nostru Iisus Hristos ?i Preacuratei Sale Maici, s? m? scoat? de acolo c? m? temeam foarte mult, ca nu cumva acei vulturi înfoca?i s? vin? ?i la mine ?i s? m? sfâ?ie ca pe femeile acelea, c?ci eram singur? în acel loc. în timp ce m? rugam, v?d venind un om în urma mea – ?i m-am bucurat foarte mult, sperând s?-mi fie de mare ajutor în c?l?toria mea prin aceast? groaznic? priveli?te.
Când a ajuns la mine acel om, mi-a zis: „Vezi, femeie, ce se întâmpl? aici?” Eu, luând îndr?zneal?, am întrebat: „Te rog, omule, unde sunt eu aici?” Iar el mi-a r?spuns: „Aici e?ti unde a binevoit Dumnezeu s? fii, ca s? vezi chinurile acestor femei care fac avorturi ?i n-au voit ca s? le sug? pieptul copiii lor, ci îi ucid, fiind mai rele decât fiarele ?i târâtoarele p?mântului; de aceea le vor mânca sânii ace?ti vulturi de foc în vecii vecilor. C? animalele, oricât de s?lbatice ar fi ?i oricât de veninoase, nu numai c? nu-?i omoar? puii lor, ci îi ?i ap?r? foarte mult, chiar cu pre?ul vie?ii. Iat? aceste femei blestemate pe care le-a ajuns urgia cea dreapt? a lui Dumnezeu, cum se ard din spate, iar din fa?? le sfâ?ie sânii ace?ti vulturi ai mâniei lui Dumnezeu. C? ele n-au voit s?-?i nasc? copiii care s-au z?mislit în pântecele lor, prin puterea lui Dumnezeu. De aceea, a?a se vor chinui în vecii vecilor“.
Apoi mi-a zis: „?i tu ajungeai tot aici s? te chinuie?ti, dac? ascultai de sfatul b?rbatului t?u cel tiran ?i f?r? fric? de Dumnezeu. C? dac? ai fi ascultat de el ?i mergeai la doctor s? ucizi copilul, chiar atunci, în vremea avortului, ai fi murit în mâinile doctorului, pentru mânia cea dreapt? a lui Dumnezeu. Iar dac? ai ascultat de duhovnicul t?u ?i te-ai rugat la Maica Domnului, Ea a mijlocit pentru tine la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, s? nu te lase s? cazi în aceast? crim?“.
Acestea mi le-a spus acel tân?r cu care mergeam. Privind spre dreapta ?oselei, am v?zut un singure arbore de foc în marginea p?durii, de care nu era legat nimeni. Atunci tân?rul mi-a zis: „Aici era locul t?u, dac? ucideai ?i tu pruncul pe care-l ai în pântece“. Zicând acestea, m-am trezit în patul meu plângând foarte. Auzind so?ul meu din camera lui, a venit repede ?i m-a întrebat: „Ce ai femeie, de ce plângi, ce ?i s-a întâmplat?” Iar eu i-am spus toate acele lucruri înfrico?ate, pe rând, a?a cum le-am v?zut ?i nu m? puteam opri din plâns. Iar el mi-a zis: „F? ce ?tii, c? de acum înainte eu nu te voi mai îndemna s? faci avorturi ?i-mi pare r?u c? te-am sf?tuit la aceste lucruri“. Din ziua aceea m-a l?sat în pace.
El, fiind mustrat de con?tiin??, s-a dus la duhovnic ?i s-a m?rturisit, cerându-?i canon pentru p?catele sale ?i mai ales pentru crima ce era s? o fac? prin uciderea pruncului s?u.
Am însemnat aceast? povestire înfrico?at?, ca s? fie spre folosul ?i trezirea femeilor ce î?i ucid în pântece pruncii lor cei nevinova?i, ?i s? ?tie ce le a?teapt? dup? moartea lor.
Sursa: Istorioare duhovnicesti, Arhim. Ioanichie Balan, Ed. Sihastria, 2004