Iata o recenzie la una din cartile din mica noastra biblioteca. Multumumim Irinei pentru initiativa si asteptam si alte recenzii de carti.
Putini stiu despre cercetarile stiintifice depre viata de dincolo de moarte, si ca au existat si exista oameni care revin la viata in urma mortii clinice . Acest lucru se intampla destul de des astazi, in special datorita tehnicilor moderne de resuscitare. Elizabeth Kubler Ross , Dr. Moody si altii specialisti in reanimare au studiat situatia muribunzilor si a celor reintorsi la viata din moarte clinica intr-un mod stiintific. Ei au vorbit de multe cazuri de oameni care in timpul mortii clinice, au avut experienta iesirii sufletului din trup, dand detalii despre tot ceea ce s-a petrecut in salon , discutiile dintre medici si asistente in timpul mortii lor .
Un exemplu ilustrativ dat de Elizabeth Kubler Ross este cazul unei femei oarbe care a trecut prin moarte clinica timp de 28 de minute si care a povestit ce s-a intamplat in salon, descriid chiar aspectul fizic al celor din salon, si care dupa revenirea la viata a ramas tot oarba, demonstrand astfel ca nu ochii trupesti sunt cei care asigura neaparat vederea ci ochiul sufletului care actioneaza prin organele trupului. Din marturiile unanime ale celor ce au trecut prin aceasta experienta reiese clar ca sufletul simte o eliberare cand iese din trup, are o gandire mai rapida, aducandu-si aminte cu repeziciune tot felul de scene din viata, in detaliu, chiar pe cele pe care le uitase demult, are viteza de deplasare mai mare decat avea in trup, dar nu poate lua legatura cu lumea materiala, ceea ce-i da o stare de neliniste simtindu-se singur cu sine insusi, neputand comunica cu cei care sunt inca in trup. Ei mai povestesc si de o lumina care este net diferita de cea de pe pamant, care de cele mai multe ori ii atrage, parand a fi personala, vorbind cu ei mai mult la nivelul gandului. Dar ce reprezinta oare aceasta lumina? Trebuie stiut ca experienta traita de ei nu este decat inceputul mortii si nu moartea propriu-zisa.
Dar sa vedem mai departe invatatura Bisericii Ortodoxe despre ceea ce s-a prezentat mai sus. Se stie din Traditia Bisericii, revelata da Dumnezeu ca sufletul dupa moarte mai sta pe pamant trei zile pana la plecarea spre locul care-i este randuit. Deci in consecinta ce presupune acea lumina de care multi readusi la viata vorbesc, numita in literatura de specialitate Fiinta de Lumina? Poate fi vorba de un Inger sau Insusi Dumnezeu? Pr. Serafim Rose, bazandu-se pe scrierile patristice ne spune ca nu poate fi vorba in nici un caz despre ceva dumnezeiesc, sau duhovnicesc in aceasta lumina, ci mai precis este vorba despre duhurile necurate care lupta chiar si in clipa mortii pentru a pune mana pe sufletele oamenilor si pentru a-i duce in inselare chiar si in ultima clipa mai ales in aceasta stare in care sufletul ar putea fi intors in trup. Ispitire de care nici dreptii nu sunt scutiti. Ne putem da seama de asta din felul nedeslusit in care se arata, aceasta lumina, in comparatie cu aratarile ingerilor prezentate atat in Sfanta Scriptura, cat si in Vietile Sfintilor.. Trebuie inteles faptul ca ingerii se arata exact cum sunt, adica in tineri frumosi duhovniceste si trupeste, iar lumina lor este orbitoare si indeamna pe cei carora li se arata spre smerenie, umilinta si mai ales constiientizarea starii de pacatosenie si necuratie spre deosebire de diavoli care, si cand iau chip de inger de lumina, mai degraba indreapta spre mandrie pe cei prea siguri de a lor mantuire, sau insufla teama si ingrozire.
In acest sens va aduc un exemplu de incercare , de catre diavol a Sf. Mavra in timpul chinurilor, fiind ea rastignita impreuna cu sotul ei. I s-a aratat diavolul in chip de inger de lumina, in timp ce ea era pe cruce, laudand jertfa ei si aducandu-i lapte si miere o indemna sa guste din ele, pentru a-i alina suferinta, dar sfanta vrand sa cerceteze duhul, ii propune sa se roage cu ea. Insa duhul cel rau se intoarce cu fata spre apus si dispare. Apoi are loc si vedrea cu adevarat a ingerului, invesmantat intr-o haina de lumina orbitoare, si orarul (piesa din vesmantul diaconului) asezat pe piept in forma crucii, de o frumusete dumnezeiasca, care binecuvantandu-i in numele Sfintei Treimi o indeamna sa reziste pana la capat pentru a lua cununa, aratandu-i bucuriile duhovnicesti de care se va veseli in fata Tronului Stapanului Hristos. Sfanta descriindu-i vedenia cu smerenie si umilinta sotului ei aflat si el pe cruce, se intaresc amandoi in chinuri, laudand pe Dumnezeu.
Sfintii Parinti ne spun ca ingerii, cand se arata in tineri invesmantati in lumina, de fapt aceasta este infatisarea lor reala, ei avand trupuri subtiri, induhovnicite, la fel ca si sufletele oamenilor . Intrebarea celor doi cercetatori, de ce, cei intorsi la viata nu ne spun nimic despre invatatura Bibliei, nu ne indica decat prezenta duhurilor rele care nu vor decat sa scoata din suflete credinta. Diavolii pot lua in clipa mortii diverse chipuri, in functie de starea sufleteasca si asteptarile celui care se afla la hotarul celor doua lumi.
Astfel in occident in lumea catolica si protestanta experientele sunt optimiste, de multe ori nu exista idee de iad, ci de fericire, iar cei care au vazut si raiul, il descriu ca fiind foarte asemanator cu viata pamanteasca, cu campuri inverzite, ape cristaline, chiar orase de o frumusete incredibila in care oamenii sunt veseli si fericiti .Unii chiar cu cateva zile inainte de a muri, vad cunoscuti care au murit inaintea lor, care in invatatura ortodoxa nu pot fi decat inselari deoarece sufletele dupa judecata particulara isi iau locul randuit de Dumnezeu in rai sau iad, cu exceptia Sfintilor care spre folosul oamenilor pot fi trimisi spre a se arata celor invredniciti, iar indienii vad zei. Deci vedem ca aratarile din clipa mortii sunt diferite poate chiar si de la om la om. Dar spre deosebire de acestea, vederile ortodoxe sunt total diferite. Cei dintre ortodoxi care au trecut prin moartea clinica si au avut vederi adevarate s-au intors schimbati devenind chiar din atei crestini adevarati tot restul vietii si mai tarziu chiar stiind clipa in care Dumnezeu are sa-i cheme cu adevarat la viata de dincolo. In acest sens avem vedenia unui ortodox din zilele noastre, care la inceput isi prigonea aspru sotia care era credincioasa, care in urma unui accident a murit timp de aproape o zi, care a fost dus de Ingerul Pazitor sa vada raiul si iadul (care l-a inspaimantat), care in acele clipe de groaza a cerut ca niciodata ajutorul Maicii Domnului auzind in final glasul Ei spunand duceti-l inapoi in trup, i se mai da o sansa si care si-a schimbat radical viata devenind un credincios exceptional.
Descrierile lui si ale altora care au vazut cu adevarat raiul si iadul, difera de descrierile sentimentaliste si lumesti prezentate mai sus, neputand descrie cu cuvinte omenesti ceea ce au vazut . Desi si in vederile ortodoxe apar peisaje si lucruri asemanatoare cu cele de pe pamant acestea nu sunt decat simbolice pentru ca omul prin asocierea cu cele de pe pamant sa inteleaga sau chiar o vedere in viitor a Cerului nou si Pamantului nou de dupa Inviere. Aceste imagini simbolice sunt incarcate de invataminte duhovnicesti. In Traditia Bisericii avem nenumarate exemple de vederi ale lumii celeilalte de catre sfinti, care sunt descrise asemanator cu cea a crestinului de mai sus. Mai mult aceste vederi descriu starea reala prin care trece sufletul, prezentarea vamilor care sunt simbolic numite vami fiind formate din cete de draci care ne-au ispitit de-a lungul vietii, care contabilizeaza pacatele noastre ex. trecerea Sf Teodora prin vami (descrisa din vedenia Sf Vasile cel Nou), fiind mantuita de ele prin faptele bune savarsite de ea, mijlocirea Sfintilor la care a avut evlavie si rugaciunea celor de pe pamant, in special Sfanta Liturghie. In Invatatura Ortodoxa dupa moarte si dupa ultima ispitire din clipa mortii de catre duhurile necurate, sufletele sunt purtate de Ingeri prin locurile unde au pacatuit sau au facut bine(de aceea rugaciunea pana la inmormantare este foarte importanta), apoi dupa ce trupul a fost dat spre a se preface in cele din care a fost alcatuit, sufletul porneste si el insotit de Ingeri spre Cel care l-a adus la existenta si trecand prin judecata particulara Dumnezeu il randuieste in locul pentru care s-a pregatit din viata. In concluzie sa intelegem ca viata ne este data ca pregatire pentru cea viitoare, si sa ne rugam cu credinta si nadejde pentru sufletele raposatilor pentru ca rugaciunile pot usura pe cei aflati in iad, sau chiar scoate pe unii din acel loc de durere si suspine.Si mai ales sa fim cu luare aminte la clipa mortii cand se da ultima batalie cu ingerii cazuti, pentru a nu fi inselati.
Asadar, Pr Serafim Rose si intreaga Traditie Ortodoxa invata sa nu luam aminte la nici o aratare din clipa mortii ci sa avem credinta si nadejde in mila Lui Dumnezeu. Amin
Autor: Irina Elisabeta M.