“Arta suprema a razboiului este infrangerea inamicului prin inselatorie, fara lupta, astfel:
1. Discreditati tot ceea ce merge bine in tara inamicului;
2. Implicati reprezentantii claselor conducatoare ai tarii inamice in afaceri dubioase. Distrugeti-le reputatia si, la momentul potrivit, supuneti-i dispretului propriilor concetateni;
3. Utilizati creaturile cele mai ticaloase si abjecte;
4. Raspanditi discordia si conflictele intre cetatenii tarilor ostile. Intaratati-i pe tineri contra batranilor;
5. Ridiculizati traditiile adversarilor. Discreditatii-le luminatorii de constiinta;
6. Induceti in eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare si neglijenta, apoi avansati cu repeziciune;
7. Perturbati, prin orice mijloace, intendenta, aprovizionarea si functionarea armatei inamicului;
8. Slabiti vointa luptatorilor inamici prin cantece si melodii senzuale;
9. Dati inamicului fete si baieti tineri pentru a-i lua mintile, dar si jad si matase pentru a-i zgandarii ambitiile;
10. Fiti generosi in promisiuni si recompense pentru informatii;
11. Infiltrati-va peste tot spionii. Bazati-va pe tradatorii care se gasesc in randurile inamice;
12. Faceti-l pe adversar sa creada ca mai exista o posibilitate de a se salva. Apoi, LOVITI.
Scopul vostru trebuie sa fie preluarea intacta a tot ceea ce se afla pe pamant. In acest fel trupele va vor ramane odihnite, iar victoria va fi totala. ”
Sun Tzu
general chinez, initiatorul stiintei militare (sec IV i. Hr.).
Bun, si acum probabil urmeaza intrebarea “ce legatura are Sun Tzu cu un blog crestin-ortodox”?
El poate n-are nicio legatura. Dar din arta militara dezvoltata de el s-au inspirat foarte multi de-a lungul veacurilor si este aprofundata inclusiv in vremurile noastre si, nu numai asta, dar seamana cu felul in care suntem razboiti atat spiritual, cat si social.
Deci daca aceleasi principii ale se aplica si acum, nu cumva ele se aplica si in Romania? Peste tot auzim numai lucruri rele despre romani si Romania, nimic nu merge cum trebuie – si realitatea confirma acest lucru – iar ce stiam de mici ca au pretuit strabunii nostri (credinta, traditiile) aflam acum ca sunt mentalitati invechite.
Ca exemple venite din “eter”: Unii compara satele romanesti din Evul Mediu construite in jurul bisericilor cu asezarile urbane occidentale din acea vreme, care erau construite in jurul universitatilor sau a scolilor si trag repede concluzia: Mentalitate de primitivi; “de-aia nu ne-am dezvoltat noi ca popor.” Fara sa se stie, ca la noi toti taranii stiau sa socoteasca, scrie si citeasca, pe cand in vest, aceste privilegii erau doar ale clerului si ale nobililor. Dar ce rost are sa stai sa explici… ce rost are sa stii lucrurile astea macar?.. Alt exemplu: am auzit parerea cum ca noi suntem latini dar ortodocsi pentru ca ne-am dat pe langa cei mai puternici dintre vecinii nostri, am dat-o la intors ca sa nu suparam stapanii… Incredibil…
Sau, in alt registru, oare cati mai stim de lupta lui Mihai Viteazul pentru unirea romanilor si realizarea acesteia la 1600, cand vedem cum istorici de-ai nostri il privesc ca pe un conducator avid de putere si teritorii, care-si formase o armata de mercenari pentru “pohta ce-a pohtit” ? Sau ca unirea era un deziderat ce incoltise in inimile romanilor inainte de Mihai Viteazul? Cati mai stim de Ion Gavrila Ogoranu si de rezistenta romaneasca anticomunista din munti, singura din tarile satelit ale URSS?
Si acestea vorbind doar de discreditarea traditiilor (punctul 5), dar exemple la fiecare subpunct se pot gasi usor. N-are rost sa detaliam.
Ca rezumat al randurilor de mai sus, tot Sun Tzu a spus “orice razboi se bazeaza pe inselaciune”.
Pe plan duhovnicesc, nu cumva tot asa se gandeste si diavolul sa ne corupa?
In concluzie, ce putem face? Sa stim principiile dupa care suntem razboiti e un inceput.
(Bun, si acum ce sa facem?)