de Sf. Ioan Iacob Hozevitul
La un Schit trăia odată
Un monah nevoitor
Ce era cu socoteala
Cam înalt cugetător.
El fiind la trup mai zdravăn
Decât frații de la Schit
Împlinea și ascultarea
Și canonul îndoit.
Șaptezeci și cinci de ațe
Regulat el învârtea,
Pe când alții mai bicisnici
Nu putea ca el urma.
Se plângeau de slăbiciune
Către cel de sus numit,
Iară el râdea de dânșii
Socotind că-i pricopsit.
Dumnezeu prea Milostivul
N-a lăsat pe robul Său
Ca să-și piardă osteneala
Pentru cugetul cel rău.
Îi arată în uimire
Pe un Înger luminat
Cu un ciur frumos în mână
De metanii încărcat.
“Te fălești (îi zice dânsul)
Înălțându-te în gând
Pentru ațele făcute
Și te mângâi numărând!?
Iată ciurul cu metanii
Pentru fiecare zi!”
Și zicând așa, începe
Îngerul a ciurui.
După asta îi arată
Cuviosului mirat
Că din ciurul plin de ațe
Numai trei s-au arătat!
Șaptezeci și cinci de ațe
Iată ce au prețuit,
Căci la ceruri dintre toate
Numai trei ți s-au primit!
Când începi să faci canonul
Gândul este adunat,
Dar trecând puțină vreme
Te apuci de vânturat.
Te grijești să numeri bine
Ațele ce mânuiești,
Dar cu mintea răspândită
Țări și mări cotrobaești!
Pentru asta din canonul
Care zilnic ai făcut,
Trei metanii sunt primite,
– Cele de la început – !
Celelalte sunt pierdute
Ca și pulberea în vânt
Căci în loc să fii la ceruri,
Mintea zboară pe pământ!
Nu voiește Domnul număr (adică ațe)
Dintru cuget răspândit,
Mult, puțin, El vrea să facem
Cu trezvire și smerit!
Iată cel bolnav (ce zice):
Trei închinăciuni făcând,
S-a primit ca împlinire
A canonului de rând!
Celuia cu neputință
De nu poate împlini,
Dar făcând și el ce poate,
Dumnezeu îl va primi!
Iar de are ascultare
Și de boală-i chinuit
Altă jertfă nu se cere
Decât duhul mulțumit! (adică fără cârtire)
Mulțumirea întru boală
Este ca un sfânt prinos,
Mai primit decât canonul
Celui care-i sănătos!
Iar suspinul celui trândav
Este iarăși mai primit
Decât multa nevoință
A celui ce s-s mândrit!
Se pogoară fără roade
Mândrul cel nevoitor
Și ca cedrul se înalță
Cel smerit cugetător!
Să primească fiecare
Ce-i trimite Dumnezeu
Și lucrând după putere
Umilească-se mereu!