Oscar si tanti Roz [11/14]

Drag? Dumnezeu,

Î?i mul?umesc c? ai venit. Ai ales la fix momentul, c? nu m? sim?eam bine deloc. Poate c? scrisoarea mea de ieri te-a jignit un pic…
Când m-am trezit din somn, mi-am adus aminte c? am nou?zeci de ani ?i-am întors capul spre fereastr? s? m? uit la z?pad?.
?i deodat? am în?eles c-ai s? vii. Era diminea??. Eram singur pe P?mânt. Era atât de devreme, încât pân? ?i p?s?rile dormeau, dar?mite infirmiera de noapte, doamna Ducru, care tr?gea la aghioase, pe când tu te munceai s? aduci zorile. Nu p?rea s?-?i ias? din prima, dar te str?duiai. Cerul p?lise. Tu umpleai v?zduhul de alb, de gri, de azuriu, înviorând lumea. Nu te opreai o secund?. ?i-n clipa aceea am în?eles care era diferen?a dintre noi ?i tine: tu e?ti un tip infatigabil! Pus pe munc? f?r? întrerupere. C?ruia nu-i este niciodat? lehamite. Ziu? vre?i, uite ziu?! Noapte? Uite noapte! ?i prim?var?! ?i iarn?! ?i uite-o pe Peggy Blue! ?i uite-l ?i pe Oscar! ?i pe Tanti Roz! Asta zic ?i eu s?n?tate de fier!
Mi-am dat imediat seama c? venise?i. ?i c?-mi dezv?luiai secretul, marele t?u secret: prive?te lumea în fiecare zi ca ?i cum ai vedea-o pentru întâia oar?.
Urmându-?i a?adar sfatul, m-am str?duit s?-l pun în aplicare. Contemplând lumina, culorile, copacii, p?s?rile, animalele. Sim?eam cum aerul îmi p?trunde în n?ri f?cându-m? s? respir. Vocile de pe culoar veneau spre mine ca din bolta unei catedrale. Iar eu eram viu. Frem?tam de o bucurie necuprins? ?i pur?. Aceea de a exista. O bucurie care m? fermeca.
Î?i mul?umesc, drag? Dumnezeu, c? ai f?cut asta pentru mine. Era ca ?i cum m-ai fi luat de mân? ?i m-ai fi dus în miezul tainei ca s? o cuprind cu mintea. Î?i mul?umesc.

Pe mâine. Te pup,
Oscar

P.S. Dorin?a: Ai putea s? mai faci o dat? chestia asta ?i pentru p?rin?ii mei? Tanti Roz cred c-o ?tie deja. ?i pentru Peggy, de asemenea, dac? ai ni?el timp…

This entry was posted in Carti. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *