[…]Să ne gândim deci cât de mare este păcatul nostru și, pășind din treaptă în treaptă, să arătăm că nepurtarea de grijă de copii este un păcat care întrece pe toate celelalte și merge chiar până la culmea răutății. Prima treaptă de răutate, de viclenie și de cruzime este nepurtarea de grijă de prieteni. Dar mai degrabă să o iau mai de jos. Nu știu cum, dar era cât pe ce să uit că prima lege dată iudeilor nu îngăduie nici nepurtatea de grijă de vitele dușmanilor, când cad sau se rătăcesc; Legea Veche poruncește ca pe unele să le scoți, iar pe altele să le duci la stăpânul lor (Deut. 22, 1-4).
Prima treaptă deci, începând de jos în sus, a răutății și a cruzimii este nepurtarea de grijă de vitele și animalele dușmanilor, aflate în suferință. A doua, mai mare decât cea dintâi,