“L-am intalnit ?i eu pe P?rintele Paisie Olaru în pelerinajele f?cute la Mân?stirea Sih?stria ?i Schitul Sihla singur, cu colegii de ?coal? ?i in special cu vrednicul de pomenire Parintele Profesor Constantin Galeriu, inteligent? c?l?uz? în cercetarea ?i descoperirea comorilor duhovnice?ti.
În timpul studiilor la Facultatea de Teologie din Bucure?ti, la îndemnul speciali?tilor de a citi textele sacre in limba lor original? ?i-n efortul de a-mi însu?i mai multe limbi am sim?it o acut? criz? existen?ial? ?i de sens. Obosit, confuz, am hot?rât s? fac o spovedanie din copilarie în fa?a celui mai vrednic duhovnic pe care l-am cunoscut, P?rintele Paisie Olaru.
În una din discu?iile personale ce le-am avut cu P?rintele Arhimandrit Nicodim Sachelarie, acesta a spus:
– P?rintele Paisie ?i Cleopa sunt cu adevarat monahi ?i mari duhovnici. Mul?i al?ii, mai bine ?i-ar gasi altceva de facut.
Am scos bilete de tren din Bucure?ti pentru Moldova. Cu toate c? m-am gr?bit s? prind trenul, acesta a plecat. Nemul?umit de întamplare ?i plin de ner?bdare, m-am întors la casa de bilete ?i m-am hot?rât s? iau urm?torul tren care pleca din Bucure?ti, chiar dac? a? fi f?cut ocolul României. Am luat urm?torul tren care mergea Bra?ov – Ciceu – One?ti – Adjud – Bac?u – Piatra Neam?, apoi autobuzul. Din Agapia am urcat pe jos pân? la Sihla. Imi notasem mai multe pagini A4 cu scris m?runt în dorin?a de a avea cat mai detaliat? m?rturisirea în fa?a acestui om sfânt.