Asociația Tinerii Creștin Ortodocși

Cand am început aceste „Cuvinte”, tinere prieten, la primul din cele sapte nici nu te cunosteam. Stiam despre tine ca existi, ca aspiri spre ceva ce lumea nu-ti poate da, si te-am chemat, ca pe fratele meu necunoscut, sa-ti arat o cale noua pe care sa pasesti. Ti-am vorbit despre Hristos si despre Biserica Lui, despre un cer si un pamant nou, despre moarte si înviere si, mai presus de toate, despre iubirea lui Iisus pentru tine. Dar acum îti spun frate, nu doar semen al meu; te iubesc, nu cu o iubire abstracta care îsi cauta obiectul, ci cu iubirea care a gasit, fiindca te cunosc si esti în inima mea, asa cum si eu sunt în inima ta. Caci daca ai venit aici ca sa ma asculti de mai multe ori, ai facut-o pentru ca ai auzit glasul lui Iisus, acel glas irezistibil care te-a trezit din amorteala ta materialista si din letargia ateista în care zaceai.
Ai auzit cand Iisus ti-a spus: „Vino la Mine!”. Si cand te-ai întors la el, ti-a pus inel în degetul tau si încaltaminte noua în picioarele tale, si pe umeri haina cea mai buna (Luca 15, 20-24). Fiindca veneai ranit si sangerand. Erai oprimat de tot ceea ce învatasesi despre zeificarea materiei si de toate interdictiile ridicate în fata cautarilor tale de catre ateismul fetisizat. Înaintea ochilor tai, orbi pana atunci, s-a aprins o lumina mai ademenitoare decat orice cantec de sirena al lumii. Si ai lasat departe în urma ta tara de seceta a necredintei si roscovele (Luca 15, 14-17) pe care le mancasesi pana atunci. Ai uitat de dascalii tai, care îti spuneau ca aceasta este singura hrana si ca fara de ea vei muri. Si ai auzit atunci cuvantul lui Iisus, care îti spunea: „Nu numai cu paine va trai omul, ci si cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).
Prietene, cand oare ai ajuns sa te hranesti cu cuvantul lui Dumnezeu? Si totusi asta faci!