Frate dragă, din grădină
Îți trimit în dar un crin
Să-ți mângâie lin privirea
Cu veșmântul lui virgin.
Floare dragă, floare dalbă,
Cât de mult aș vrea și eu,
Îmbrăcat în haină albă
Să mă duc la Dumnezeu.
Frate dragă, din grădină
Îți trimit în dar un crin
Să-ți mângâie lin privirea
Cu veșmântul lui virgin.
Floare dragă, floare dalbă,
Cât de mult aș vrea și eu,
Îmbrăcat în haină albă
Să mă duc la Dumnezeu.
Credincioșii vârstnici din ținutul Vrancei ne istorisesc un fapt cu totul minunat:
În pădurile seculare, care îmbracă munții, era prin anii 1938-1940 un canton silvic, nu departe de schiturile Lepșa și Valea Neagră. într-o noapte de vară, iată se adună câțiva pădurari la canton, pentru odihnă. Stau la masă, se închină, potrivesc candela sub icoane, apoi adorm obosiți. La revărsatul zorilor, pădurarii se deșteaptă, se îmbracă, se închină, potrivesc din nou candela și pregătesc ceva de mâncare, pentru a pleca iarăși la lucru.
Cum stăteau ei în jurul mesei, iată că aud foșnet de frunză afară, lătrat de câine și o lovitură puternică în ușă.
Punem cititorilor nostri la dispozitie inregistrarea partiala a dialogului de joi, 31 mai, ce s-a purtat pe tema mandriei
Idei principale:
Joi, 07 iunie, ora 18:00 la paraclisul ASE are loc dialogul pe tema RĂBDAREA, in curgerea nesfarșită a timpului. Link afis aici.
„ -Iată ce am învățat eu de la Părintele Vichentie: „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare”. Și când ți-a părea matale c-ai gătit, ia-o de la capăt și iar: „Răbdare, răbdare, răbdare…”. Dar eu nu am de lucru, că acela nu a zis nimic și am întrebat: „Până când, părinte?”. Și mi-a răspuns: „Nu până la prășit, că nu spune Sfânta Evanghelie așa. Cine va răbda până la sfârșit, acela se mântuiește, ci nu până la prășit ”
Era un preot la iudei, om cumpătat și îngăduitor, care se numea Eli. Acest Eli era tatăl a doi copii. Deși vedea că fiii lui merg pe căi greșite, totuși nu-i dojenea, nici nu-i împiedica. Mai bine spus îi mustra, dar nu făcea asta cu toată tăria. Păcatele acestor copii erau: desfrânarea și lăcomia. Scriptura spune că mâncau cărnurile sfinte înainte de a fi sfințite și înainte de a fi aduse ca jertfă lui Dumnezeu.(I Regi 2, 16-17) Cu toate că tatăl lor știa asta, nu i-a pedepsit, încerca să-i întoarcă de la păcatul lor prin sfaturi, spunându-le necontenit astfel de cuvinte: “Nu, copiii mei, nu faceți așa, că nu-i bun auzul pe care-1 aud despre voi că faceți poporul să nu mai slujească Domnului. Dacă va păcătui om față de om, se vor ruga pentru el Domnului; dar dacă va păcătui omul față de Dumnezeu, cine se va ruga pentru el?” (I Regi 2, 24-25).
Greutatea acestor cuvinte era mare și rușinea îndestulătoare ca să aducă la simțiri pe un om cu minte. Cuvintele tatălui au scos la iveală păcatul lor, au arătat cât este de înfricoșător și le-au făcut cunoscut cât de greu de suferit și cât de înspăimântătoare este pedeapsa ce-i amenință. Dar pentru că Eli n-a arătat față de fiii săi toată asprimea trebuitoare, a pierit și el împreună cu aceștia. Eli nu trebuia să se mărginească numai la amenințări. Trebuia să-i îndepărteze de la fața lui, să-i biciuiască.
„In zilele acelea a venit Ioan Botezatorul, propovaduind in pustia Iudeii si zicand: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor” (Matei 3, 1-2)
Idei principale:
*) Puteti citi online Omiliile aici.
de Monahia Nicodema Stoica
Dacă aș fi un bob de grâu, aș aștepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arșița fierbinte.
Apoi, legat cu frați de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aș lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.
Cînd m-aș vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorința:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurărița.
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O Doamne, ce frumos aș crește, s’ajung la Liturghie!
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aș preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
Și dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.
Ma numesc Simion Daniela, nascuta la data de 14 iunie 1991 in Slobozia, actualmente studenta la Academia de studii economice, facultatea de Administratie a afacerilor cu predare in limbi straine, filiera franceza, anul II, invatamantul bugetar, cursuri la zi.
Am terminat prima sesiune a anului II cu bine, fiind a 3-a de pe filiera franceza, doar ca … dupa aceasta au aparut probleme grave legate de sanatate. Nu m-am gandit ca va fi ceva rau. Am presupus ca am avut parte de ceva mai mult stres din cauza acumularii oboselii din sesiune. De grija ca nu-mi gasesc leacul m-am dat peste cap. Nu puteam dormi orice medicament as fi luat. Aveam intotdeauna stare de oboseala, aveam mancarimi groaznice ale pielii, fara a fi vorba de o problema dermatologica. Am fost la foarte multi medici, am facut analize si le-am tot repetat timp de 2 luni, dar nimeni nu mi-a confirmat vreun diagnostic important. Am facut perfuzii timp de 10 zile, din cauza faptului ca eram foarte slabita, scazusem in greutate 8 kg intr-o singura saptamana, dar nu au avut niciun efect. In continuare ma simteam rau, iar medicamentele de somn, recomandate bineinteles de medic psihiatru, nu isi faceau efectul la mine.
Am hotarat sa merg la Craiova si gratie unui domn doctor, caruia tin sa ii multumesc foarte mult, mi-am repetat a 3a oara analizele si am facut si un CT (tomograf). In urma rezultatului m-au trimis de urgenta la Spitalul universitar de urgenta Bucuresti. Acolo m-au diagnosticat ca fiind suspecta de leucemie.
Imi era foarte rau , eram bulversata, imi era imposibil sa inteleg ce mi se intampla. Am crezut ca-mi pierd controlul cand am aflat. Cand m-am simtit mai binisor, am cautat pe internet si am citit despre acest diagnostic. M-a socat mai rau, nu stiam cum sa reactionez. Mi-am amintit ca Tatal Ceresc pentru a ne intari in virtute, ne trimite nu numai bucurii, ci si suparari, si de aceea nu voi dispera ca a venit acest necaz. Dimpotriva l-am primit cu liniste, supunere, ca fiind trimis de Dumnezeu. Stiu sigur ca suferintele prin care am trecut si trec ma purifica, ma fac mai puternica si stiu sigur ca tot El ma salveaza. Am simtit asta si stiu ca gandurile pozitive m-au inaltat si ma inalta. M-am rugat la Dumnezeu si Maicii Domnului sa-mi dea putere sa trec peste toate suferintele mai usor pentru a putea lupta cu aceasta boala. Totdeauna trebuie sa nu vreau altceva inainte de toate decat « sanatate ». Recunosc ca am fost luata pe nepregatite si nici in visele mele de cosmar n-as fi crezut sa trec prin asta. Norocul meu a fost ca toti cei dragi mi-au fost aproape, parintii mei pe care ii vad ( chiar daca nu arata) cat de mult sufera, rudele apropiate. Dar nu a clacat nimeni. Toti s-au implicat si ma ajuta.
O femeie din Cluj, grav bolnavă, s-a internat în spital. Trebuia urgent operată.
Dar doctorii, văzând-o foarte slăbită, nu s-au încumetat s-o opereze. Noaptea, însă, s-a arătat în vis doctorului un om necunoscut, care i-a spus:
– Du-te acum la spital și operează femeia aceea, că altfel moare!
– Dar dumneata cine ești?, întrebă doctorul.
– Eu sunt cutare.