2. Energiile create ale lui Dumnezeu (harul creat)
Una dintre cele mai mari rataciri ale papismului este faptul ca identifica fiinta necreata a lui Dumneeu cu energiile Sale necreate. Pe deasupra, ii atribuie lui Dumnezeu energii create. Energii create au numai creaturile. Dumnezeu cel necreat are numai energii necreate.
In Teologia ortodoxa se face distinctive intre fiinta necreata a lui Dumnezeu si energiile Sale necreate. Credinciosul nu poate intra in comuniune cu fiinta lui Dumnezeu, care nu poate fi inteleasa cu mintea si care este cu desavarsire inexplicabila. Se poate impartasi insa de energiile Sale dumnezeiesti (Harul dumnezeiesc). Acestea, precum fiinta dumnezeiasca, sunt necreate. Ele sunt altceva decat fiinta dumnezeiasca, dar nu altceva decat Dumnezeu. Prin pocainta, nevointa, rugaciune si prin participarea la tainele Bisericii, credinciosul intra in comuniune cu energiile dumnezeiesti necreate, devine “partas dumnezeiestii firi” II Petru 1, 4. Cu alte cuvinte, prin energiile dumnezeiesti necreate si dupa masura nevointei sale duhovnicesti, I se curate inima de patimi, i se lumineaza mintea si se invredniceste sa “vada”, intr-un chip tainic si de negrait, slava dumnezeiasca, lumina necreata. Aceasta este traditia isihasta a Bisericii noastre.
Papistasii, dimpotriva, nu accepta energiile necreate ale lui Dumnezeu. Cred ca Dumnezeu este o fiinta inaccesibila care nu comunica personal cu omul.
Sursa: Despre cum s-a facut papa pe sine imparat si dumnezeu – papismul ieri si azi,
Chilia “Buna Vestire”, Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos

[…] În acea vreme i s-a născut împăratului un fiu de o frumusețe rară, căruia i-a dat numele Ioasaf. Și acesta, de mic arăta frumusețea cea mare a sufletului ce avea să aibă. Și adunînd împăratul foarte mulți vrăjitori și cititori în stele, i-a întrebat ce va fi pruncul care s-a născut cînd va veni în vîrstă. Iar ei, mult socotind, au zis că va fi mai mare decît toți împărații care au fost mai înainte. Însă unul dintre acei cititori în stele care era mai înțelept, a zis către împăratul, nu din citirea stelelor, ci din descoperirea lui Dumnezeu: “Pruncul ce s-a născut nu va trăi în împărăția ta, ci într-alta mai bună și fără seamăn de mare; căci credința creștinească ce se prigonește de tine o va primi și nădăjduiesc că nu va minți această proorocie a mea“.