[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hagBx2v2e9A]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vRIA0bj2Irg&feature=related]
Cuvinte de folos de la mari duhovnici, filmari, predici audio, conferinte.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hagBx2v2e9A]
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vRIA0bj2Irg&feature=related]
Cînd un om reu?e?te s? fac? ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe s? lucreze trufia. Cel ce sl?be?te, se uit? cu dispre? la gra?i, iar cel ce s-a l?sat de fumat r?suce?te nasul dispre?uitor cînd altul se b?l?ce?te, înc?, în viciul s?u. Dac? unul î?i reprim? cu sîrg sexualitatea, se uit? cu dispre? ?i cu trufie c?tre p?c?tosul, care se c?zne?te s? scape de p?cat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reu?im, ne poate spurca mai ceva decît p?catul însu?i. Ceea ce ob?inem se poate s? ne dea peste cap reperele emo?ionale în a?a manier? încît ne umple sufletul de venin.
Părinte Tadei, pe când erați Stareț la Mănăstirea Gorniak a venit la dumneavoastră un tânăr care avea un dar rar, al vederii lumii duhovnicești.Vorbiți-ne câte ceva despre aceasta…
Părintele Tadei:
Tânărul acela era de obârșie din satul Radinaț, în apropiere de Smederevo. El era, așa, un tânăr mai sărac de minte. După ce i-a murit mama, a rămas să trăiască la sora lui. Ea s-a căsătorit și a plecat într-un sat în apropiere de Svilainița. Tatăl lui a fost nevoit să meargă la închisoare, și așa flăcăul a fost silit să meargă să locuiască la soră. Obișnuia adesea să meargă în sat, iar apoi nu mai știa cum să se întoarcă acasă, încât trebuiau să-1 caute primprejur.
Sunt evocate momente emotionante din timpul detentiei si chair minunti intamplate acolo [cum ar fi cea in care este salvat de la automutilare].
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=LG55DSTkLmw]
Extras din subcapitolul “În pustia Carantaniei”
“E bine de observat c? Iisus Hristos, întrupat în om adev?rat, a biruit pe
diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; c?ci cu puterea de la Dumnezeu, ca
fulgerul l-a aruncat din ceruri (Luca 10, 18). Iisus a venit s? se lupte cu
diavolul, ca un om adev?rat, întrucât numai a?a ne putea ne putea împinge la
toat? îndr?zneala cât? trebuie; iar câ?tigând – ca om – o biruin??
des?vâr?it? asupra lui, biruin?a ne-a dat-o nou?, în dar, dar numai dac? ne
lupt?m ?i noi ca El. Cu biruin?a Sa, Mântuitorul ne-a înv??at ?i pe noi
me?te?ugul r?zboirii, ne-a dat cuno?tin?a ?i ne-a dat puterea; El e modelul
de lupt?, cât ?ine c?rarea. Mântuitorul de aceea a ?i venit, ca s? sf?râme
lucrurile diavolului (Ioan 3, 8 ) ?i s? surpe st?pânirea lui în care ?inea pe
oameni. Astfel, când L-a ispitit, în pustia Carantaniei (Luca 4, 1-13), ca
s? fac? din pietre pâini, c?ci fl?mânzise, El l-a b?tut cu Scriptura,
zicând: Scris este c? nu numai cu pâine se va hr?ni omul, ci cu orice cuvânt
al lui Dumnezeu! Dar diavolul n-a renun?at la lupt?, ci L-a ispitit iar??i
cu str?lucirea tuturor împ?r??iilor p?mântului – cu slava puterii politice –
zicând Domnului: ?ie î?i voi da toat? puterea ?i str?lucirea ei, c?ci mie-mi
este dat? ?i o dau cui vreau. Deci, dac? Tu te vei închina mie, toat? ?i-o
dau ?ie. Privitor la aceste cuvinte seme?e ale ispititorului , Sf. Chiril al
Ierusalimului se întreab? dac? a min?it Satana atunci, sau, silit de
prezen?a lui Dumnezeu, a spus adev?rul? (Sf. Chril al Ierusalimului,
Catehezele, în Izvoarele Ortodoxiei, Bucure?ti, 1943, vol. 6, Cateheza VIII,
pp. 205-206). Ci r?spunzând Iisus, l-a b?tut, gr?ind din Scripturi: Scris
este: Domnului Dumnezeului t?u s? te închini ?i numai pe El unul s?-L
sluje?ti ( Luca 4, 8). Când s-a v?zut diavolul b?tut din Scripturi a luat ?i
el Scriptura, c?ci ?tie ?i el Scriptura, îns? diavole?te, deoarece mintea
lui, fiind nebun?, strâmb? în?elesul oric?rui cuvânt, de vreme ce le nu st?
în adev?r, ci în minciun?. A?a, Îl duce pe Iisus pe aripa templului din
Ierusalim, zicându-I: Dac? e?ti tu Fiul lui Dumnezeu, arunc?-Te de aici jos,
c?ci este scris c? îngerilor S?i va porunci pentru Tine, ca s? Te p?zeasc?
?i Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva s? Te izbe?ti cu piciorul de vreo
piatr?. Atunci Iisus i-a t?iat scurt ?i ispita aceasta, r?spunzându-i: S-a
zis în lege s? nu ispite?ti pe Domnul Dumnezeul t?u! ?i dup? ce sfâr?i toat?
ispita, diavolul se duse de la El pân? la o vreme. Semn c? a mai venit ?i
sub alt? form?.”
Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, C?rarea Împ?r??iei, Editura Sfintei Episcopii
Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.
“Dumezeu ne iart? u?or, îns? noi, oamenii, fiind u?uratici cu firea ?i
scur?i la minte, trebuie s? ne înt?rim în starea de pace cu Dumnezeu prin
osteneal? sau prin nevoin?? mult?. Vinov??ia ne-o iart? Dumnezeu îndat? dup?
m?rturisire. Cu obi?nuin?a de a p?c?tui trebuie s? ne lupt?m noi, uneori,
toat? via?a. Aceast? vreme de am?r?ciune care ne înva?? minte ca s? nu ne
mai întoarcem la cele dintâi e chiar vremea de înt?rire a s?n?t??ii noastre
suflete?ti. Aceasta ne înva?? cel mai bine calea lui Dumnezeu.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3CL3XGc02uc&NR=1]
Cuvant al pr Sofian
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wHkpIAu9Lpg&NR=1]
1.Ce înseamn? credin?a? Încrederea în Domnul de?i lumea e rea, în ciuda nedrept??ii, în pofida josniciei, cu toate c? de pretutindeni nu vin decât semnale negative.
2. Prieten se nume?te omul care te ajut? f?r? ca verbul s? fie urmat de un complement circumstan?ial de timp sau de loc sau de mod.
3. Cre?tinismul reprezint? o trecere de la dreptate la dragoste.
4. Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul rela?iilor dintre oameni; dac? exist? bun?voin?? ori amenin?are, restul nu conteaz?.
5. Numai când facem binele dobândim ceva ce r?ii nu pot avea: lini?tea ?i pacea – bunurile supreme.
6. Un singur lucru nu poate Dumnezeu: s? ne mântuiasc? f?r? consim??mântul nostru.
7. Evenimentul eliber?rii se apropie ?i poate avea loc din clip? în clip?. În mica celul? de la Zarca, singur, îngenunchez ?i fac un bilan?. Am intrat în închisoare orb, cu vagi str?fulger?ri autogene ale beznei, care despic? întunericul f?r? a-l risipi, ?i ies cu ochii deschi?i. Am intrat r?sf??at, r?zgâiat. Ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose. Am intrat nemul?umit. Ies cunoscând fericirea. Am intrat nervos, sup?r?cios, sensibil la fleacuri. Ies nep?s?tor. Soarele ?i via?a îmi spuneau pu?in. Acum ?tiu s? gust felioara de pâine cât de mic?. Ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul. Ies împ?cat. Cu cei c?rora le-am gre?it, cu prietenii ?i du?manii mei, ba ?i cu mine însumi.
8. Cred, Doamne, ajut? necredin?ei mele, îmi pare a fi, cum s? spun? Taina cea mai de tain? a înv???turii cre?tine, noua înv???tur?, ?i într-un anume fel pecetea darului Duhului sfânt.
9. Poate c? defini?ia eroismului ?i a sfin?eniei nu este decât aceasta: s? faci imposibilul posibil.
10. Nic?ieri ?i niciodat?, Hristos nu ne-a cerut s? fim pro?ti.
11. Noi vorbim de blânde?ea lui Iisus – ar?tând c? a mers la moarte ca mielul la junghiere, c? a t?cut ca oaia când e tuns? – ?i enumer?m smerenia, bun?tatea, ascultarea. Dar de o însu?ire a sa – pe care trebuie s? fi avut-o de vreme ce a primit s? moar? de moartea înfior?toare de pe cruce – nu pomenim. Însu?irea aceea e curajul.
12. Vii sunt numai cei care-?i prefac ideile în fapte, dau realitate cuvintelor rostite, trec pe plan existen?ial conceptele ?i vis?rile planului ideativ.
Parintele staret al schitului romanesc Prodromu din Sfantul Munte Athos, protos. Petroniu Tanase s-a mutat la Domnul.
Nascut in anul 1914, comuna Farcasa (jud. Neamt), alege calea monahala intrand in obstea Manastirii Neamt, unde este calugarit. Urmeaza cursurile Facultatii de Teologie studiind totodata Matematica si Filosofia.
Iubitor si un implinitor al ordinii, tacerii si smereniei, parintele devine membru al gruparii “Rugul aprins” – ultimul bastion de rezistenta al intelectualitatii crestine romanesti interbelice, distrus in 1958.
Dorul de desavarsire l-a determinat si i-a indrumat pasii spre Sfantul Munte Athos unde se nevoieste din anul 1976, facand parte din a doua generatie de monahi trimisa de catre Patriarhia Romana cu scopul de a revigora viata monahala din Schitul Romanesc Prodromu!… Apreciat si iubit, deopotriva, atat in Grecia cat si in Romania Parintele Petroniu dus carma schitului nostru romanesc si athonit cu o luciditate, dragoste si abnegatie, deosebite!…
Avand nadejdea Invierii, cerem Domnului iertarea pacatelor si asezarea sfintiei sale in randul Sfintilor!
Amin!