Dormi, copilul mamii, nani, nani,
A plecat si ultimul lãstun.
Ruginirã plopii si tufanii
Si din temnita ce-i surpã anii,
Nu s-a mai întors tãticul bun…
Dormi, copilul mamii, noaptea plânge,
Despoindu-si umãrul rãnit.
Cade frunza, cade si se frânge;
Orice frunzã-i lacrimã de sânge
Si tãticul nu a mai venit…
Nani, nani, mâni de crin plãpânde,
La fereastrã pãsãri plâng si ploi.
Odata, o maimuta din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: ATENTIE! Sunt foarte ofensata…
Circula-n lume vorba deloc adevarata
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa…
Insasi ideea aceasta imi pare odioasa.
In padure azi la noi
A fost mare taraboi
Si acum, la judecata
Toata lumea-i convocata.
Vinovatul e-un arici,
Mic, cu ochii de sclipici,
Cu burtica rotunjoara
Si tepos din cale-afara.
Pe banca de acuzare
Sta cu mare indignare
Coana vulpe cea roscata.
Completul de judecata
Sta pe-o buturuga-nalta
Si il are-n frunte drept,
Pe bursucul intelept.
Toata lumea se aseaza
Si procesul debuteaza.
Vulpea, partea paratoare,
Se ridica in picioare:
Doamne, tinde-Ti patrafirul
peste fata mea de lut,
sufletu-mi neghiob si slut
sa-l albesti cu tibisirul
cand amurgu-si toarce firul
peste-un pic de gand tacut.
Intalnirea din 08.12.2011 avand ca invitati pe Marcel Petrisor si Demostene Andronescu, martiri si marturisitori ai temnitelor pe vremea comunistilor.
Foto: Pr. Gheorghe Calciu alaturi de pr. Amfilohie, Marcel Petrisor si Demostene Andronescu
Multumim lui Cezar pentru inregistrare!
Catarate sus pe zid
Din stramtorarea unei glastre
Catre ceruri isi deschid
Palniutele albastre.
Multe guri cascate cer
Vlaga pentru radacina…
Si din slava, bunul cer
Toarna roua si lumina.
Zorele de V. Voiculescu
Autor: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte`
Cu ochiul tau iscoditor?
R?sar în zori de vremuri nou?, nevinovate, dalbe flori,
Cu mâini curate le culegem ?i ne pornim colind?tori.
B?tând u?or cu ele’n pragul oric?rui suflet luminat
Vom cl?tina crengu?a dulce ?i dup? ce ne-am închinat
Cânta-vom cântece de slav?, de dragoste ?i de prinos
C? pentru neamul nostru ast?zi se na?te ‘ntr-adev?r Hristos.
Copii sfio?i, crescu?i din leag?n în sfinte datine, venim
?i noi la marea s?rb?toare, sl?vitei Patrii s? menim
S? calce harnic? deapururi pe-al holdelor bogat l?icer,
S? nu-i apun? niciodat? izb?vitoarea stea din cer.
Pe firul vechilor refrenuri în?iruind cânt?ri de azi
Pornim de la coliba noastr? ?i str?b?tând prin mun?i cu brazi,
De sus, din grindurile Tisei ?i pân’la cuibul din Hotin
Vom duce graiul ?i povestea nestr?mutatului destin:
Prin munc? doar ?i vitejie trecur?m tulburul noian
De când ne-a fost s?dit aicea b?di?a nostru drag Troian.
Plecând cu dalbe flori în mân?, de-a lungul ??rii le purt?m
La orice cas? cu lumin? s? ne oprim ?i s? cânt?m.
Vom cl?tina crengu?a dulce ?i versul cald, încetinel
Va prinde aripi n?zdr?vane ca s? v? ia în zbor cu el.
Iar de-?i vedea pe alba floare bobi?e tainice sclipind
S? ?ti?i c?-s lacrimi ce le vars?, r?sle?i, ciobanii de la Pind.
Autor: Vasile Voiculescu
Când te duci în altă țara, – ca să ai ferice trai,
Trebuie sa ai moneda țării-n care vrei să stai.
Dacă n-ai acea monedă, unde-ai poposit strain,
Traiul tău în acea țară nu poate fi decât un chin.
Deci din viața pământeană când pleca-vei pentru veci
Doar cu-a binelui monedă cât mai incărcat să pleci,
Căci ea singură-i moneda pentru care-n veșnicii
Poți să cumperi ale Vieții nesfârșite bucurii.
Sursa: Divina zidire, Vasile Militaru,
ed. “Luminia din Lumina”, Bucuresti, 2002
De mic, sunt ortodox, ca to?i ai mei,
aceasta e credin?a mea cre?tin?,
am înv??at cu t?lpile s? calc,
cum am aflat c? mâna se închin?.
Atunci am în?eles c? sunt dator
s? nu cedez cumva vreunei noxe,
ci s? r?mân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credin?ei mele ortodoxe.