[youtube http://www.youtube.com/watch?v=QUMUPbLjpWc]
vorbeste parintele Amfilohie Branza, intalnire de pe 06 martie 2012 la ed. Sophia, Bucuresti.
puteti downloada cateva zile de aici.
Category: Repere romanesti
O veste îmbucurătoare la începutul Postului: Puțini știu că agitata capitală adăpostește și un număr mare de icoane făcătoare de minuni, adevărate oaze duhovnicești pentru sufletul împovărat și căutător de Dumnezeu, sau pur și simplu atins de “curiozitatea cea bună” (oare chiar există? pe bune ?). Mulți poate am trecut pe lângă aceste biserici fără să ne dăm seama.
Este adevărat ca minunile țin de credință și rugăciunea rugătorului, iar nu de mărimea, vechimea ori calitatea icoanei. Sunt însă unele icoane, special alese de Dumnezeu prin intermediul cărora s-au săvârșit minuni deosebite.
Să mă scuze non-bucureștenii 🙂 -și eu mă număr printre ei – dar acum, pentru cei care am ajuns aici într-un fel sau altul, sper ca aceste rânduri să fie de folos:
- Icoana Maicii Domnului – Catedrala Patriarhiei, București (copie după Icoana pictată de Sf. Ap. Luca de la Măn. Kykkos din Cipru, la iconostasul stg din fața altarului);
- Icoana Maicii Domnului – Biserica “Nașterea Maicii Domnului – Scaune”, catapeteasmă (Str. Scaune Nr. 2, în spatele Spit. Colțea, București);
- Icoana Maicii Domnului și Icoana Sf. Dr. Cosma și Damian – Biserica “Sf. Trei Ierarhi – Colței” (Universitate, Bd. Brătianu 1, București);
- Icoana Maicii Domnului – Biserica “Doamnei”, naos (Calea Victoriei Nr. 28, București);
- Icoana Maicii Domnului – Biserica “Olari” (Str. Olari 2, intersecția Moșilor cu Olari, București);
- Icoana Maicii Domnului – Biserica “Grădina Icoanei” (Str. Icoanei, București);
- Icoana Maicii Domnului (copie după “Prodromita” de la Muntele Athos) – Schitul Darvari (Str. Schitul Darvari Nr. 3, București);
- Icoana Maicii Domnului și Icoana Sf. Nicolae – Biserica “Sf. Nicolae – Blănari” (Universitate, Str. Blănari 16, București);
- Icoana Maicii Domnului – Schitul “Maicilor” (lângă Măn. Antim, Str. Antim 43, București);
- Icoana Sf. Filofteia – Mănăstirea “Sf. Antim Ivireanul”, București;
Unii credincioși spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?
Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca și cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinții de demult făceau minuni și alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceștia sunt creștini fricoși, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează și ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinții izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.
(arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovicești, cu pr. Paisie Olaru)
Se recomandă citirea Psaltirii în post în mod special? Se spune că poate fi primejdioasă. În ce sens?
Nu știu cum poate să fie primejdioasă Psaltirea. Nu poate să fie primejdioasă Psaltirea în nici un fel. Sfântul Vasile cel Mare spune că mai degrabă să stea soarele pe cer decât să înceteze citirea Psaltirii. Este un lucru apărut în ultima vreme – nu știu cum a apărut acest lucru. Este mai mult ca o sminteală, ca o piedică pusă în fața oamenilor, ca să se îndoiască și să nu mai citească Psaltirea.
Deci, întâi, în perioada postului este foarte mult recomandată citirea Psaltirii. Și la slujbele din biserică, la mânăstiri, ea se citește mai mult decât în afara posturilor. Adică, în afara posturilor, la slujbele din mânăstire se citește întreaga Psaltire în decursul unei săptămâni. În perioada Postului Mare, se citește de două ori Psaltirea, în fiecare săptămână. Deci Psaltirea este potrivită – lectura Psaltirii, citirea Psaltirii – este foarte potrivită cu postul și nu este primejdioasă în nici un fel, așa cum nu este primejdioasă rugăciunea.
Părintele Gherasim L-a iubit pe Hristos din anii copilăriei. De la doisprezece ani a auzit chemarea Sa și a intrat frate în Mănăstirea Bogdana. Se trăgea dintr-o familie de țărani înstăriți, lucru care nu l-a împiedicat să lase toate și să aleagă o cale a renunțărilor și a jertfei.
Înzestrat cu o inteligență deosebită, cu râvnă pentru studiu și mai ales cu mare sete de rugăciune și viață lăuntrică, a fost trimis de către mănăstire să-și continue studiile, ajungând să absolve ca șef de promoție nu numai Seminarul de la Neamț, ci și Facultatea de Teologie. Dorind o viață duhovnicească mai aspră, a ajuns la Tismana, mănăstire care îi „insufla mult respect și devotament pentru drumul monahal”, așa cum însuși o spunea mai târziu. După încheierea studiilor, a primit pentru scurtă vreme ascultarea de stareț al Mănăstirii Arnota – Vâlcea, iar în anul 1942 a fost trimis de către Mitropolitul Nifon Criveanu ca preot misionar în Transnistria.
Peste tot, Părintele Gherasim s-a sârguit, cu timp și fără timp, zi și noapte, să fie înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu un preot adevărat, care să răspundă nevoii semenilor de dragoste, luminare și rugăciune. Pentru sârguințele sale pastorale, în 1943, același mitropolit l-a numit stareț al Mănăstirii Tismana, ascultare pe care o va împlini cu vrednicie până în ziua arestării sale.
CER SI PAMANT
Motto:”Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui,
un cer nou si un pamant nou, in care locuieste dreptatea…”
(II Petru 3, 13).
Ma adresez din nou tie, tinere, pentru ca pe tine te-am ales dintre toti cei carora m-as fi putut adresa; caci tu esti cel mai apt sa asculti cuvantul lui Hristos,tu esti nobil si pur, deoarece educatia ateista nu a reusit inca sa intunece cerul din tine. Tu inca mai privesti in sus, tu inca mai poti auzi chemarile inalte; zborultau spre sferele ceresti nu a putut fi zavorat de gratiile unor conceptii arbitrare.Pentru tine aspiratia spre cer exista, materia nu te-a facut prizonierul ei. Deaceea, tinere, te chem de sapte ori, caci sapte sant laudele zilei catreDumnezeu, asa cum spune Psalmistul: ” De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii tale” .
Vom vorbi astazi despre cer si despre pamant. Nu te voi infricosa,prietenul meu, cu tablourile zguduitoare ale sfarsitului lumii. Zilnic ne sta moartea in fata: prezenta ei e mai sufocanta decat viata, mai reala decat ea, caci moarteae cosmarul nostru de fiecare clipa. Traiesti cu moartea linga tine, prietene, si incanu te-ai obisnuit cu ea, fiindca esti viu si autentic, mai viu si mai autentic decat itiinchipui tu insuti.
SA ZIDIM BISERICI!
Motto: “… c? tu e?ti Petru, ?i pe aceast?
piatr? voi zidi Biserica Mea,
?i por?ile iadului nu o vor birui.
Teofile, despre toate cele pe care a
inceput Iisus a le face si a le invata”
(Matei 16:18)
I?i aduci aminte, tinere, când ?i-am spus c? un glas nou te cheam? ?i c? este glasul lui Iisus? Dar unde ?i la ce te cheam?? Ce f?g?duin?? ademenitoare pentru setea ta de cunoa?tere ?i de adev?r î?i face Mântuitorul?
Glasul lui Iisus te cheam? la Biserica Lui.
Tr?ie?ti într-o familie, într-o societate, într-o lume. Te leag? de familia ta acel inefabil glas al sângelui, pe care nu-l po?i renega ?i care se r?zbun? prin suferin?a ta, atunci când îl tr?dezi. Tr?ie?ti în mijlocul neamului t?u, pe care îl sim?i ca pe o entitate metafizic?; nu ca pe o grupare de indivizi izola?i ci ca pe un suflet imens ?i unic, în care tu e?ti totul ?i totul tr?ie?te prin tine. Exi?ti într-o lume cu bucuriile ?i durerile ei ?i vibrezi la aceste bucurii ?i dureri fiindc? este ceva în tine care te leag? ?i te unific? inextricabil cu to?i semenii t?i.
Unde este atunci Biserica lui Hristos, la care e?ti chemat?
In vara anului 1991, o femeie sectant? din comuna Fr?t?u?i – Suceava s-a dus la soacra ei, o cre?tin? foarte evlavioas?, bolnav?. Nora, v?zând pe perete o icoan? mare, frumoas? a Maicii Domnului, la care se ruga b?trâna ziua ?i noaptea cu lacrimi, i-a zis cu mânie: „Mam?, nu te mai închina la icoane, c?ci icoanele sunt idoli!” Apoi, pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete ?i a aruncat-o în sob?, fiind jeratic mult, ?i a ars sfânta icoan?. Atunci, b?trâna a plâns ?i cu lacrimi i-a zis din patul suferin?ei: „Eu sunt bolnav? ?i neputincioas?, ?i nu pot s?-?i fac nimic, dar o s? te ard? Maica Domnului. Tu vei vedea!”
Am primit pe mail aceasta intamplare minunata si ma gandeam sa schimb numele original al articolului din cel de fata in “Dai vointa, iei putere“, intrucat imi pare ca totul s-a petrecut din neinsemnatul gest de a ajuta pe cel caruia ii gresim mereu, pe aproapele nostru.
Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de București: un ins certat cu școala și cu bunul simț, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-și umfla mușchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete și lanțuri de aur la gât, îndrăgostit nebunește de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam și-i dădea pe Adi Minune și Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala și cu mirosul de mici.
Dupa ani grei de puscarie politica, parintele Gheorghe Calciu a avut curajul sa rosteasca aceste sapte cuvinte catre tineri in centrul Bucurestiului, la manastirea Radu Voda, in anul 1978, postul Pastelui.
O scurta biografie a parintelui poate fi gasita aici.
CHEMARE
Motto: “Cuvantul cel dintai l-am facut, o,
Teofile, despre toate cele pe care a
inceput Iisus a le face si a le invata”
(Fapte 1, 1)
A venit acum vremea, tinere, sa auzi un glas care te cheama. Un glas pe care nu l-ai mai auzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai inteles si nu l-ai ascultat.
Este glasul lui Iisus!
Nu tresari, nu te mira, nu zambi neincrezator, tanarul meu prieten! Glasul care te cheama nu este al unui mort, ci al unui inviat.