Category: Vietile Sfintilor

Sfîntul Ioan a fost fiul lui Epifanie ighemonul, care era de neam din Cipru. El, fiind crescut din tinere?e cu bun? înv???tur?, avea înr?d?cinat? în inima sa frica de Dumnezeu, care îi era începutul în?elepciunii. Ajungînd în vîrst?, a fost silit de p?rin?ii s?i s?-?i ia femeie cu care a ?i avut copii. Nu dup? mult? vreme s-a lipsit întîi de fii, apoi s-a desf?cut ?i de leg?tura înso?irii; c? mai întîi au murit fiii, iar dup? aceea s-a dus ?i so?ia pe urma lor. A?a a voit Dumnezeu ca Ioan s? se desfac? de robia trupeasc? ?i s? primeasc? via?a duhovniceasc?.

Deci, fiind slobod, mul?umea lui Dumnezeu, C?ruia, de atunci înainte, a început a-I sluji mai cu sîrguin?? ?i f?r? împiedicare, îndeletnicindu-se necontenit cu rug?ciunea ?i cu toate lucrurile pl?cute Lui; dar mai ales era milostiv c?tre to?i cei ce sufereau de nevoi ?i s?r?cie. Deci, pentru ni?te fapte bune ca acestea, l-a pream?rit Dumnezeu între oameni, ?i nu numai de c?tre cei deopotriv? cu dînsul ci ?i de împ?rat era cinstit ?i sl?vit. Iar cînd scaunul Patriarhiei de Alexandria era f?r? p?stor, împ?ratul Iraclie, dup? rînduiala lui Dumnezeu, a în?l?at pe acea treapt? pe Ioan, care, de?i nu voia, dar mai apoi s-a plecat a primi hirotonia ?i s-a f?cut p?stor al Bisericii Alexandriei.

Domnul nostru Iisus Hristos, prin negr?ita Lui mil?, a binevoit s? ne mîntuiasc? de la pierzare cu patima Sa cea de voie, prin Cruce, prin moarte ?i prin înviere, dîndu-Se spre chinuri, ca s? se r?neasc? pentru p?catele noastre. Atunci un suta?, anume Longhin, de neam din Capadocia, fiind sub st?pînirea lui Pilat, a fost pus împreun? cu osta?ii s?i s? slujeasc? la sfintele patimi ?i la r?stignirea lui Hristos. V?zînd el minunile cele ce s-au f?cut de Hristos, adic? cutremurul ?i schimbarea soarelui în întuneric, mormintele deschizîndu-se, mor?ii înviind ?i pietrele despicîndu-se, a m?rturisit c? Hristos este Fiul lui Dumnezeu, precum gr?ie?te dumnezeiescul evanghelist Matei: “Iar suta?ul ?i cei ce str?juiau împreun? cu dînsul pe Iisus, v?zînd cutremurul ?i cele ce s-au f?cut, s-a temut foarte tare, zicînd: cu adev?rat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta”.

Nu voi tacea a-ti spune tie si povestirea cea despre Isihie Hosevitul. Acesta, totdeauna, intru lenevire petrecea, neavand nici o purtare de grija de sufletul sau. Bolnavindu-se, deci, de boala cea mai de pe urma a trupului, s-a dus, adica a murit vreme ca de un ceas. Si, iarasi, intorcandu-se in sine, ne-a rugat, adica, pe noi toti, ca indata sa iesim. Iar el, zidind usa chiliei a petrecut inlauntrul chiliei doisprezece ani, nevorbind cu nimeni nicidecum, nici vreun cuvant mic, nici unul mare, nici altceva fara numai paine si apa gustand, si sta, amintindu-si cu spaima, treaz fiind numai de cele ce vazuse; si cu atata gija era, incat niciodata obiceiul lui fata de Domnul nu si l-a schimbat, ci era uimit de-a pururea si lacrimi fierbinti in liniste cu totul, varsa.
Iar cand a fost sa se savarseasca, noi, deschizand usa, am intrat si, mult rugandu-l, numai aceasta am auzit de la dansul: “Iertati-ma, nimeni cunoscand moartea, nu va putea vreodata sa pacatuiasca“. Iar noi, ne-am inspaimantat, vazand atat de repede schimbat, cu fericita prefacere, pe cel care, altadata, era atat de lenes. Si, ingropandu-l pe el cu evlavie, in cimitirul cel aproape de cetate, dupa cateva zile, cautand sfintele lui moaste, nu le-am aflat. Prin aceasta pocainte, cu dinadinsul si vrednica de lauda, Domnul a adeverit ca, si dupa multa lenevire, El poate indrepta pe toti cei ce voiesc.

Sursa: http://www.ortodoxism.ro

Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) este considerat de crestinii ortodocsi de pretutindeni ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX.