Despre paza mintii si a inimii [fragmente]
Mai mult trebuie a-si pazi cineva inima de gîndurile cele rele decît simturile sale de patimile cele vatamatoare
[…] Inima este camara cea tainica si ascunsa a mintii si a sufletului – dupa cum am aratat mai la început. Caci zice Sfînta Singlitichia ca – precum corabia se scufunda din doua pricini: sau din afara de valurile marii, sau dinauntru pentru ca ia apa – tot asa si sufletul se vatama sau din afara, scufundîndu-se de lucrurile cele materiale; sau dinauntru, de gîndurile cele rele si de patimile aflate în inima. De aceea, omul trebuie sa ia aminte ca sa-si pazeasca atît simturile sale de dezmierdarile cele vatamatoare care li se împotrivesc, cît si inima sa de gîndurile cele viclene si de patimi.
Maria Teodora [umanitar]
Transfer bancar in conturile:
3. Primatul papal de stapanire si infailibilitatea
De vreme ce prin ereziile Filioque si a harului creat, Sfantul Duh a fost scos din structura Treimii si intreaga Dumnezeire Treimica a fost alungata intr-un spatiu de care nu ne putem apropia din punct de vedere empiric, cel care vine sa umple golul astfel creat este un om, pontiful Romei. El se proclama infailibil si stapan absolut al Bisericii universal.
Ca sa nu se creada ca primatul papal de stapanire si infailibilitatea apartine de acum trecutului “Bisericii” Apusene, vom cita cateva aspect din practicile urmate de papa in zilele noastre,
Extras din subcapitolul “Prin cuptorul smereniei”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=npogNPHZ36Q&feature=related]
Pr. Ioil Ianakopoulos [citate]
Savarsirea Cuv. Maria Egipteanca
Autor: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte`
Cu ochiul tau iscoditor?
Sfantul Filumen s-a nascut in ziua de 15 octombrie 1913, in parohia Sfantul Sava din Nicosia (Lefkosia), capitala insulei Cipru. Parintii sai, anume Gheorghe si Magdalena Hasapis, numiti si “Orundiotis”, dupa locul natal (satul Orunda), au primit de la Dumnezeu 13 copii, dintre care au supravietuit insa numai zece, sapte baieti si trei fete. Dupa numele de mirean, Sfantul Filumen s-a numit Sofocle, el fiind frate geaman cu Alexandru, cel care avea sa devina Arhimandritul Elpidie, si el un parinte foarte iubit in insula Cipru.
Familia sfantului era muncitoare si credincioasa. Tatal lui avea in proprietate un cuptor de paine si un han, in vreme ce mama lui se ocupa numai cu munca in jurul casei si cu cresterea copiilor. Intreaga familie era deosebit de crestina, una dintre camerele casei lor fiind amenajata pe post de paraclis de rugaciune. Alaturi de parintii lor, bunica Loxandra le-a servit copiilor drept prim model de viata duhovniceasca, ea traind in neincetate posturi, rugaciuni si privegheri.
Dintre toti copiii insa, baietii gemeni se vor dovedi a fi cei mai ravnitori. Astfel, in iulie 1928, la numai cativa ani dupa terminarea scolii primare, fara a spune nimic familiei, cei doi frati au plecat spre Manastirea Stavrovouni, renumita pentru vietuirea monahala inalta a calugarilor acesteia. Cand parintii lor au inceput sa ii caute pe cei doi, ei au aflat ca cineva ii vazuse indreptandu-se spre manastirea amintita.
Florile Dalbe
R?sar în zori de vremuri nou?, nevinovate, dalbe flori,
Cu mâini curate le culegem ?i ne pornim colind?tori.
B?tând u?or cu ele’n pragul oric?rui suflet luminat
Vom cl?tina crengu?a dulce ?i dup? ce ne-am închinat
Cânta-vom cântece de slav?, de dragoste ?i de prinos
C? pentru neamul nostru ast?zi se na?te ‘ntr-adev?r Hristos.
Copii sfio?i, crescu?i din leag?n în sfinte datine, venim
?i noi la marea s?rb?toare, sl?vitei Patrii s? menim
S? calce harnic? deapururi pe-al holdelor bogat l?icer,
S? nu-i apun? niciodat? izb?vitoarea stea din cer.
Pe firul vechilor refrenuri în?iruind cânt?ri de azi
Pornim de la coliba noastr? ?i str?b?tând prin mun?i cu brazi,
De sus, din grindurile Tisei ?i pân’la cuibul din Hotin
Vom duce graiul ?i povestea nestr?mutatului destin:
Prin munc? doar ?i vitejie trecur?m tulburul noian
De când ne-a fost s?dit aicea b?di?a nostru drag Troian.
Plecând cu dalbe flori în mân?, de-a lungul ??rii le purt?m
La orice cas? cu lumin? s? ne oprim ?i s? cânt?m.
Vom cl?tina crengu?a dulce ?i versul cald, încetinel
Va prinde aripi n?zdr?vane ca s? v? ia în zbor cu el.
Iar de-?i vedea pe alba floare bobi?e tainice sclipind
S? ?ti?i c?-s lacrimi ce le vars?, r?sle?i, ciobanii de la Pind.
Autor: Vasile Voiculescu