Categories
Catehism

Despre îngerii cei căzuți [3]

Sfântul Macarie cel Mare, auzind că un oarecare călugăr Teopemt este ispitit de gânduri necurate, aduse de diavolul, i-a dat sfatul următor: ajuneză până seara, așa fel încât să resimți foamea; învață pe dinafară Evangheliile și alte cărți din Sfânta Scriptură pentru ca amintirea lui Dumnezeu să rămână mereu în sufletul tău. Dacă îți vine gând rău, nu-1 primi, nu îngădui niciodată gândului tău să fie târât în jos, ci îndreaptă-1 în sus, și Dumnezeu te va ajuta.

Un frate 1-a întrebat pe avva Sisoe ce trebuie să facă înspre a se mântui și a plăcea lui Dumnezeu. Bătrânul i-a răspuns: Dacă vrei să-I placi lui Dumnezeu ieși din lume, întoarce-te de la pământ și, după ce ai părăsit creaturile, vino către Creator, unește-te cu Dumnezeu prin rugăciune și lacrimi, și vei găsi odihnă în veacul acesta și în cel viitor.

Sfântul Varsanufie cel Mare scria unui frate oarecare: “Dacă vrei să fii mântuit, străduiește-te să mori față de tot ce-i pământesc. Socotește-te ca un nimic, străduiește-te pentru cele ce vor fi, ca nu cumva sub pretextul unei fapte bune diavolul să te ducă la îngrijorări nefolositoare.

Viclean și abil în lupta contra omului, și în dărâmarea lui, diavolul nu recurge întotdeauna la mijloace deosebite pentru a-și atinge scopul.

Categories
Carti

Despre inselare [1]

A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti “indarat”, dupa ce, mai inainte, erai “indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu” (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?

Categories
Carti

Pustnicul si ucenicul sau [2]

NICHIFOR PREDA AJUNGE LA PEȘTERA PUSTNICULUI

Se spune că schimnicii cei cuvioși au uneori semne în visurile lor, când e să li se întâmple un lucru deosebit. Într-o noapte Pafnutie visă că trecea pe-o cărare cunoscută de el, prin făgetul cel bătrân de la poalele muntelui. Deodată, pe-o ramură a fagului pe sub care chiar trecea, auzi vorbă omenească. Răsturnă capul pe spate și văzu o gadina numită râs, dar nici urmă de om.
— Aruncă-mi o prăjină. cucemice! Aș sări mai sus și nu mai pot, se auzi din nou cuvânt omenesc.
Pafnutie privi mai bine. Copacul era mare și stufos. Poate se va ascunde vreun pui de om. Glasul era subțire ca de copii. “Poate se teme de mâță”, își zise pustnicul, și cu priviri agere cercetă stufișul. Însă, afară de gadină, nu descoperi nimic.
— Aruncă-mi prăjina, se auzi din nou.
— Ce nevoie ai de prăjină, tu care sai din cracă în cracă, și de pe un copac pe altul? Să nu luăm în deșert numele lui Dumnezeu, zise mirat peste fire Pafnutie, înțelegând că mâța aceea, cățărată sus, vorbește.
— Tot sărind am căzut și mi-am rupt amândouă picioarele de dinainte. Aruncă-mi prăjina, rogu-te.
— Asta e altă socoteală, răspunse Pafnutie, fără a se mai mira de nimic. Și privind la pământ văzu o prăjină lungă. O ridică și râsul o prinse în colți.

Categories
Catehism

Despre îngerii cei căzuți [2]

Spiritul căzut a încercat de multe ori să-i ispitească, până la moarte, chiar pe sfinții mucenici și pe călugării nevoitori, mari făcători de minuni și nevoitori având, să spunem așa, sub ochii lor cununa biruinței. Este foarte corectă gândirea multora dintre Sfinții Părinți conform căreia, până la mormânt, călugărul se află în pericolul de a cădea în ispite, fără a ști mai dinainte de unde vor răsări și ce haină vor îmbrăca. Biserica ne învață că de la botez fiecare creștin primește de la Dumnezeu un înger păzitor care, ocrotindu-1 în mod nevăzut, îl învață să împlinească toate faptele bune pe parcursul vieții și-i reamintește poruncile lui Dumnezeu. La rândul său împăratul întunericului, dorind să antreneze tot neamul omenesc în propria sa cădere, deleagă pe lângă fiecare om un spirit căzut, care-1 urmărește peste tot, străduindu-se să-1 atragă în tot felul de păcate.

Din cele spuse, rezultă clar că monahul trebuie să vegheze asupra lui însuși toată viața, fiind cuprins în același timp de frică și de curaj. Trebuie tot timpul să fie în gardă știind că vrăjmașul său ucigaș de suflete este mereu treaz, dar în același timp convins că-1 are alături pe îngerul păzitor. Sfântul Pimen cel Mare a zis: “Un mare ajutor al lui Dumnezeu îl înconjoară pe om; numai că acestuia nu- i este dat să-1 vadă“. Nu-i este dat omului să-1 vadă pentru a nu se bizui numai pe acesta, iar el să cadă în lenevire și să părăsească nevoința de care este în stare.

Categories
Carti

Oscar si tanti Roz [6/14]

Drag? Dumnezeu,

Azi am împlinit patruzeci ?i apoi cincizeci de ani ?i n-am f?cut decât tâmpenii.
?i le spun la iu?eal? c? nici nu merit? s? le spun altfel. Peggy Blue e bine, dar Chinezoaica, trimis? de Pop Corn care are oftic? pe mine, a venit s?-i dea raportul c? am s?rutat-o pe gur?.
Drept care Peggy Blue mi-a zis c? între mine ?i ea totul s-a sfâr?it.

Categories
Pilde

Rugaciunea [pilda video]

Din clipul de mai jos putem intelege de ce rugaciunile noastre nu ajung sa fie auzite de Dumnezeu…

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=-DiIpBQQpGc#t=59s]

Categories
Predici

Fii sincer cu oamenii

Dac? vrei ca Domnul s?-?i cread? „din inim?” rug?ciunea, str?duie?te-te din tot sufletul ca tot ceea ce vorbe?ti ?i faci fa?? de oameni s? fie f?cut cu sinceritate, nu fii niciodata nesincer cu ei. Când vei fi fa?? de oameni încrez?tor ?i cu inima deschis?, Domnul te va face s? fii sincer ?i cu inima deschis? ?i în rug?ciune c?tre Dumnezeu. Celui ce nu arat? oamenilor o inim? deschis? nici Domnul nu-i accept? deschis rug?ciunea, f?cându-1 pe acela s? simt? c?, întrucât este nesincer fa?? de oameni, nu poate fi cu des?vâr?ire sincer nici fa?? de Dumnezeu, f?r? s? nu-1 mustre con?tiin?a.

Omule v?t?mat de patimi, ce-?i mai trebuie? Zici c? s? ai zile, s? tr? ie?ti. Pentru ce te zba?i? Pentru ca s? tr?ie?ti. Dar oare via?a pe care o tr?ie?ti este ea cea adev?rat?? Inteligen?a ?i experien?a te-ar putea îndemna s? spui c? nu. Spune-mi din ce se alc?tuie?te via?a. Eu ?tiu – îmi spune experien?a ?i ra?iunea – c? din credin??, n?dejde ?i dragoste. Via?a sufletului este Dumnezeu, credin?a vie în El, dragostea fa?? de El, dragostea fa?? de aproapele, acestea dau inimii ?i lini?te, ?i larghe?e, f?r? ele sunt un osândit al p?catului, un rob nevolnic al patimilor. Via?a mi se scurge în triste?e ?i strâmtorare.

Categories
Carti

Pustnicul si ucenicul sau [1]

Vom publica pe parcursul mai multor postari, povestea-document relatata de Ion Agarbiceanu sub numele de Pustnicul si ucenicul sau. Nadajduim sa aflam folos sufletesc si din aceasta carte, pe cat de simpla pe atat de interesanta.
PUSTNICUL PAFNUTIE

De mult, în vremuri cărunte, trăia într-o peșteră din munții Moldovei, un pustnic bătrân, pe nume Pafnutie. El a luat în moștenire peștera după ce a îngropat pe învățătorul și părintele său Ilarion, la care își făcuse ucenicia. Înainte de Ilarion alți pustnici bătrâni ajunară, se rugară și bătură mătănii în peștera aceea blagoslovită. De când a rămas pomenire între oameni se vorbea de «pustnicul de la peșteră». Deși nu mai era același, ci, din veac în veac, altul. Și alții erau și ucenicii, care pe urmă duceau ruga și înțelepciunea mai departe. În vremurile acelea îndepărtate erau mulți creștini care se retrăgeau în munte, fie în mănăstiri cu mai mulți frați, fie la schituri, fie singuratici, în peșteri. Erau mai râvnitori, drept măritorii după slava lui Dumnezeu și mântuirea sufletului. Cei care înțelegeau ­deșertăciunea lucrurilor lumii și se scârbeau de ea, veneau în singurătatea muntelui, se pierdeau în codrii de brad și între gadinile[1]pădurii, și slujeau după mintea și inima lor, Domnului din ceruri.

Dintre acești oameni ai lui Dumnezeu era și pustnicul Pafnutie. Nimeni nu știa de când trăia în munte. Când se aciuă pe lângă părintele Ilarion, era cu barba sură. Pesemne trăise înainte la vre-un schit, sau la o peșteră a lui, de unde venea, din când în când, pentru blagoslovenie și învățătură, la părintele Ilarion. De Ilarion se alipi numai când acesta, simțind că i se apropie sfârșitul, îl chemă lângă sine, pentru a-i da cele din urmă învățături și pentru a lua în moștenire peștera. Dar mai trăi cucernicul moșneag încă zece ani, cu Pafnutie alăturea, până se săvârși. Trecuse de suta de ani, și s-a stins încet ca o lumânare, în murmur de rugăciune.

Categories
Vietile Sfintilor

Sfintii Chiril si Metodiu [11mai]

Sfintii Chiril si Metodiu au tr?it prima parte a vie?ii lor în Bizan?ul secolului al IX-lea aflat în plin avînt teritorial ?i cultural dup? o lung? perioad? de criz? generat? de schisma Bisericilor orientale (nestorienii, monofizi?ii ?i monoteli?ii), de marile invazii ale slavilor ?i arabilor ?i de nefasta politic? iconoclast? ca r?spuns la aceste provoc?ri anterioare.

De?i Imperiul ?i Biserica au dep??it aceste crize ?i au intrat într-o perioad? înfloritoare începînd cu Duminica Ortodoxiei (843), sfin?ii Chiril ?i Metodiu au avut de r?spuns unor noi provoc?ri ?i amenin??ri îndreptate asupra vitalit??ii ?i unit??ii Bisericii.

Categories
Din toata lumea

Sfantul Mormant [tur virtual]

Gasiti la link de mai jos un tur virtual al Sfantului Mormant.

In a 5 – a selectie veti afla insasi camera Sfantului Mormant.

Puteti face zoom in/out cu taststele shift/ctrl.

http://www.360tr.com/kudus/kiyamet_eng/index.html

Update: In momentul in care va uitati la acele imagini ar fi bine sa fie cu dvs cineva care a mai fost acolo, pt a va explica insemnatatea acelor locuri.