Ce este viata duhovniceasca?
Spre deosebire de moarte, care este neinsufletire si nemiscare, viata se caracterizeaza prin miscare si lupta. Viata duhovniceasca este si ea miscare si lupta. Miscarea in viata duhovniceasca se cuvine sa fie indreptata inainte si in sus, spre atingerea desavarsitei asemanari cu Dumnezeu. (Mt. 5:48). De se opreste omul a se mai misca inspre Dumnezeu, incepe sa se sfarame launtric, semn al mortii sufletesti. De aceea apa curgatoare nu capata miros de statut, pentru ca se afla in neincetata miscare, iar apa statatoare din lacuri prinde o mazga si capata miros greu.
Lupta in viata duhovniceasca este nevazuta, caci duhul care o poarta este nevazut. Nu se cade ca ea sa fie indreptata impotriva oamenilor vazuti, cu care noi, adesea, din neintelegere intram in relatii de vrajmasie, ci impotriva patimilor din noi si a dracilor din afara noastra. Acestea sant intarite si de Sfantul Apostol Pavel, prin cuvintele sale minunate: „Caci nu este noua lupta improtiva carnii si sangelui, ci improtiva incepatoriilor si a stapaniilor, si a tiitorilor lumii intunerecului veacului acestuia, improtiva duhurilor vicleniei intru cele ceresti”, (Efes. 6:12) adica impotriva dracilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Care împuternice?ti florile ?i verdea?? de pe tot p?mântul cu c?ldur? soarelui T?u, ?i sufletul omenesc cu c?ldur? iubirii Tale, Tu, Cel ce pe toate le-ai zidit de bun?voia Ta în cer ?i pe p?mânt ?i pe toate le p?strezi prin dragoste ?i mil?, revars?, mult-îndurate Doamne, peste sufletul meu cel slab ?i umilit care se închin? ?ie, bun?tatea ?i darul T?u, ?i iubire ?i mil? peste p?rin?ii mei, peste mai-marii mei ?i peste to?i aceia care se ostenesc pentru mine ?i care m-au ajutat vreodat? cu sfatul ?i bun?tatea lor. F? din sufletul meu un soare c?lduros pentru sufletul lor, ca fiecare din ei s? simt? din îndestulare mângâierile ?i ajutorul cel venit de la Tine ?i rev?rsat asupra lor prin rug?ciunile ?i prin dragostea mea fiasc?. Î?i vorbe?te, P?rinte, inima mea de fiu (fiic?), ?i ?tiu c? Tu cuno?ti l?untrul nostru ?i c? nu Te vei întoarce de la inima mea, atât de d?ruit? tuturor acelora pentru care Te rog,- d?ruie?te-mi, Doamne, în?elepciune, c? s? nu uit niciodat?, nici în sup?r?ri, nici în necazuri ?i nici în bucurie, înv???tura Ta, cum c? “binecuvânt?rile p?rin?ilor înt?resc casele fiilor“, ?i iar??i: “cunun? b?trânilor sunt fiii lor ?i fal? fiilor sunt p?rin?ii lor“. Pentru aceast?, rogu-Te, Doamne, sl?vite împ?rate ?i bunule P?rinte, înt?re?te-m? s? cresc înaintea fe?ei lor cu temerea de ?ine ?i cu ru?inea de oameni, pentru c?, prin cur??irea de orice r?u, prin împlinirea oric?rui bine, prin fug? de orice p?cat ?i prin setea de orice virtute, via?? mea s? fie spre mântuirea mea ?i a lor. C? Tu e?ti, Doamne, Cel ce odinioar? ai zis: “L?sa?i copiii s? vin? la Mine, c? a unora c? acestora este împ?r??ia cerurilor“, ?i ?i-ai pus dumnezeie?tile Tale mâini peste capetelelor ?i i-ai binecuvântat. Însu?i Tu, Doamne, Iisuse Hristoase, trimite din cerul T?u cel preaînalt binecuvântarea Ta peste mine, robul T?u, ?i ajut?-mi s? fac bucurie p?rin?ilor mei ?i s? umblu întru c?r?rile Tale cele sfinte, s?vâr?ind numai ce este bun ?i pl?cut ?ie, c? binecuvântat e?ti în vecii vecilor. Amin!
Istapanirea rationalismului in “Biserica” Papala nu a lasat neatisa nici viata liturgica. Vom mentiona aici pe scurt numai cateva dintre inovatiile liturgice.
In vara anului 1991, o femeie sectant? din comuna Fr?t?u?i – Suceava s-a dus la soacra ei, o cre?tin? foarte evlavioas?, bolnav?. Nora, v?zând pe perete o icoan? mare, frumoas? a Maicii Domnului, la care se ruga b?trâna ziua ?i noaptea cu lacrimi, i-a zis cu mânie: „Mam?, nu te mai închina la icoane, c?ci icoanele sunt idoli!” Apoi, pornindu-se cu furie, a luat icoana de pe perete ?i a aruncat-o în sob?, fiind jeratic mult, ?i a ars sfânta icoan?. Atunci, b?trâna a plâns ?i cu lacrimi i-a zis din patul suferin?ei: „Eu sunt bolnav? ?i neputincioas?, ?i nu pot s?-?i fac nimic, dar o s? te ard? Maica Domnului. Tu vei vedea!”