Într-un sat din jurul orașului Suceava, trăia prin anul 1970 un bătrân văduv, care avea aproape 90 de ani. Un creștin model, nelipsit de la biserică, un gospodar neîntrecut în sat, pomicultor și stupar vestit, și un adevărat tată de copii.“Cartea nasterii lui Iisus, Fiul lui David, Fiul lui Avraam”
Audio (pt download – click drept>save as…):
Rezumat:
Poate ca te-ai intrebat, tanarul meu prieten, de ce tocmai eu m-am adresat tie si in numele cui iti vorbesc. Ce drept am la acest cuvant care te tulbura si te obliga la intrebari nelinistitoare? De ce am venit sa-ti confirm spaimele tale neintelese si sa-ti deschid niste perspective atat de noi si de neasteptate incat sa-ti strice fragilul tau echilibru de aparare? Poate ca, descoperindu-ti puritatea si inocenta pe care nu ti le cunosteai, te-am facut mai vulnerabil la rautatea lumii. Te-am facut mai deschis pentru suferinta si este firesc sa te intrebi care este rostul ei. Are ea o finalitate, sau este doar o intamplare oarba, un destin trasat de stele, un ocean nesfarsit in care sa inoti fara nadejdea de-a ajunge la vreun tarm?
Iti vorbesc in numele lui Hristos si al Biserici Lui. In numele preotiei la care Iisus m-a chemat. Fiindca nimic din ceea ce se petrece in lumea aceasta nu este un joc al intamplarii inconstiente si arbitrare, ci toate pornesc de la o cauza si tind spre o finalitate care se afla in afara lumii. Cauza este Dumnezeu si finalitatea este tot Dumnezeu; El este inceputul si sfarsitul, Alfa si Omega (Apocalipsa 1,8).
Dar care oare este tabloul acestei lumi? Ce certitudine ne ofera ea, ce fericire ne poate astepta la cotiturile necunoscute ale vietii, ce mangaiere in nenorocire?
Oferim spre uz un calendar realizat dupa tipicul cel mare al Sfantului Sava.
Precum cineva nu ar putea dintr-o saritura sa ajunga pe varful unui munte, tot astfel omul nu poate, dintr-odata, sa se catare pana in varful virtutilor – dragostea. Ca sa infaptuiasca una ca asta el trebuie sa inceapa de la credinta in Dumnezeu, sa se patrunda de frica lui Dumnezeu, sa aseze in sufletul sau temelia virtutilor – smerenia, sa se insufleteasca de nadejde, si sa inceapa sa se ingrijeasca de mantuirea lui (Filip.2, 12) si sa savarseasca in numele lui Dumnezeu faptele dragostei. Toate acestea il vor face sa sporeasca in iubirea catre Dumnezeu si catre aproapele.
Gasiti mai jos, scanata, cartea cu Omiliile Sfantului Ioan Hrisostom la Evanghelia lui Matei; din ea citim si inregistram Omiliile; se poate si downloada [avand 55MB].
Însăși denumirea îndrumătorului arată în chip grăitor deosebirea de esență (dintre ortodoxie și catolicism). Noi avem părinte duhovnicesc. Necurmare a vieții, atât a celei fizice cât și a celei duhovnicești. Viu din viu. Părintele trupesc dă de la Dumnezeu viață trupească, dar fiul care a primit-o trăiește el însuși, de sine stătător, după legile individualității sale fizice: și părintele duhovnicesc dă de la Dumnezeu viață duhovnicească, naște în chinuri și în necazuri și în osteneli o ființă nouă în lumea duhovnicească, o educă, o îndrumă și o hrănește, dar cel născut trăiește el însuși, după legile individualității sale duhovnicești primite la nașterea sa cea duhovnicească, în chip de sine stătător.
Fiu duhovnicesc – anume asta este el. Părintele lui duhovnicesc îl îndrumă, îi deschide ochii duhovnicești, îl ajută, dar nu poate și nu trebuie să îl sugestioneze, să îl dreseze. Dezvoltarea fiului duhovnicesc se săvârșește liber, fără mutilare, fără schilodire. La catolici lucrurile stau cu totul altfel. Ei n-au părinți duhovnicești, ei n-au bătrâni duhovnicești nici în fapt, nici măcar cu numele. Ei au directeur de conscience, director conscientiae: director de conștiință. Aici, în închipuire prinde contur imaginea abaterii conștiinței de la o anumită cale prestabilită pentru ea din exterior, de pe niște șine, o cale strâmbă a conștiinței și o serie de impulsuri, de tracțiuni, de deplasări ce o întorc la calea trasată pentru ea de către cineva, la șinele trase pentru ea.
“Duhul dragostei da-mi-l mie Doamne”
DRAGOSTEA o vedem de multe ori descrisa in romane celebre clasice sau moderne, sub forma unei dorinte patimase, care umple de murdarie inima omului de la varsta pubertatii pana la batranete, care se manifesta astazi ca iubire, iar maine ca ura de moarte, astazi ca juraminte de credinta, iar apoi ca vicleana necredinta.
Iata o recenzie la una din cartile din mica noastra biblioteca. Multumumim Irinei pentru initiativa si asteptam si alte recenzii de carti.
Putini stiu despre cercetarile stiintifice depre viata de dincolo de moarte, si ca au existat si exista oameni care revin la viata in urma mortii clinice . Acest lucru se intampla destul de des astazi, in special datorita tehnicilor moderne de resuscitare. Elizabeth Kubler Ross , Dr. Moody si altii specialisti in reanimare au studiat situatia muribunzilor si a celor reintorsi la viata din moarte clinica intr-un mod stiintific. Ei au vorbit de multe cazuri de oameni care in timpul mortii clinice, au avut experienta iesirii sufletului din trup, dand detalii despre tot ceea ce s-a petrecut in salon , discutiile dintre medici si asistente in timpul mortii lor .
Un exemplu ilustrativ dat de Elizabeth Kubler Ross este cazul unei femei oarbe care a trecut prin moarte clinica timp de 28 de minute si care a povestit ce s-a intamplat in salon, descriid chiar aspectul fizic al celor din salon, si care dupa revenirea la viata a ramas tot oarba, demonstrand astfel ca nu ochii trupesti sunt cei care asigura neaparat vederea ci ochiul sufletului care actioneaza prin organele trupului. Din marturiile unanime ale celor ce au trecut prin aceasta experienta reiese clar ca sufletul simte o eliberare cand iese din trup, are o gandire mai rapida, aducandu-si aminte cu repeziciune tot felul de scene din viata, in detaliu, chiar pe cele pe care le uitase demult, are viteza de deplasare mai mare decat avea in trup, dar nu poate lua legatura cu lumea materiala, ceea ce-i da o stare de neliniste simtindu-se singur cu sine insusi, neputand comunica cu cei care sunt inca in trup. Ei mai povestesc si de o lumina care este net diferita de cea de pe pamant, care de cele mai multe ori ii atrage, parand a fi personala, vorbind cu ei mai mult la nivelul gandului. Dar ce reprezinta oare aceasta lumina? Trebuie stiut ca experienta traita de ei nu este decat inceputul mortii si nu moartea propriu-zisa.
Dar sa vedem mai departe invatatura Bisericii Ortodoxe despre ceea ce s-a prezentat mai sus. Se stie din Traditia Bisericii, revelata da Dumnezeu ca sufletul dupa moarte mai sta pe pamant trei zile pana la plecarea spre locul care-i este randuit.