Unicul necesar
Dar zice ?i Sfântul Ioan Sc?rarul: „Dac? un trup atingându-se de un alt trup,se schimb? în puterea lui de lucrare, cum nu se va schimba cel ce se-atinge de trupul Domnului cu mâini nevinovate? C?ci s-a scris ?i în Gherontic (Pateric): Ioan de Bostra, b?rbat sfânt ?i având putere asupra duhurilor necurate, a întrebat pe draci, care locuiau în ni?te feti?e furioase ?i chinuite de ei cu r?utate, zicând: «De care lucruri v? teme?i la cre?tini?» Ace?tia au r?spuns: « Ave?i cu adev?rat trei lucruri mari: unul pe care-l pute?i atârna de grumazul vostru; unul cu care v? sp?la?i în biseric?; ?i unul pe care-l mânca?i în adunare.» Întrebându-i iar??i: «Din acestea trei de care v? teme?i mai mult?», au r?spuns: « Dac? a?i p?zi bine aceea cu ce v? împ?rt??i?i, n-ar putea nimeni din noi s? fac? r?u vreunui cre?tin.» Deci lucrurile de care se tem r?uf?c?torii mai mult decât toate sunt crucea, Botezul ?i Cuminec?tura.”
Filocalia vol 8, Calist ?i Ignatie Xanthopol, Cap 91-92
Cuvinte de folos – pr Porfirie
“Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. Tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.”
“Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu.”
Viata si invataturile Sf. Ier. Nifon [1/9]
I N S E M N A R E
Din partea traducatorului
Descoperirea prezentei vieti a Sfantului Nifon, Episcopul Constantianei de langa Alexandria Egiptului, se datoreste monahului Lazar din Manastirea Dionisiu, din Sfantul Munte Athos. Acesta, in preajma anului 1970, a gasit in biblioteca manastirii un manuscris vechi, necunoscut, cuprinzand viata, nevointele si invatatura Sfantului Ierarh Nifon al Constantianei, care a trait in veacul al IV-lea, veacul marilor ierarhi ai Bisericii, in aceeiasi vreme cu Sfantul Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei, care a si luat parte la inscaunarea si apoi la ingroparea sa.
Spre deosebire de viata Sfantului Nifon, aflata in sinaxarele romanesti, la 23 decembrie, ziua de praznuire a marelui ierarh, prezenta viata este mult mai bogata. Cuprinde, intre altele, un numar de 23 de preafrumoase rugaciuni, pe care Sfantul Nifon le-a rostit in diferite imprejurari si descrie mai multe vedenii si descoperiri ale lui, dintre care cea mai minunata este cea a Infricosatoarei Judecati.
Cartea cu viata Sfantului Ierarh Nifon, avand ca titlu Un episcop ascet, a fost tiparita de Manastirea Paraclitu, din apropierea Atenei, in mai multe editii. Prima a aparut in anul 1972, iar in 1980, a patra editie, dupa care s-a facut si prezenta traducere romaneasca, cu dorinta fierbinte ca aceasta viata minunata sa ajunga la cunostinta evlaviosilor romani, pentru folosul lor suflete.
Staretul Schitului Romanesc Prodromu
Sfantul Munte Athos – 23 decembrie 1986
I S P I T ATrecuse multa vreme si Nifon sporise si in cunostinta si in virtute. Era acum aproape flacau; ii era dor de parinti si de patrie si se pregatea sa plece. Femeia generalului Savatie, insa, care nu avea copii, vazand virtutea si sporirea lui Nifon, se straduia sa-l tina ca sa-l infieze si sa-l faca mostenitor al averii lor. Dar, neputandu-l indupleca, a cazut in adanca mahnire. Cand a vazut-o asa de mahnita si a aflat pricina mahnirii ei, iconomul casei a cerut sa-l dea pe tanar in seama lui, adaugand: “Il voi face eu sa uite cu totul si de parinti si de patrie“.
Deci, l-a luat iconomul si a inceput sa-l tarasca pe la petrecerile tinerilor cu viata stricata si la felurite distractii. Iar Nifon, tanar si fara experienta cum era, s-a dedat la aceasta viata de petreceri, la chefuri si risipa, ca sa se mangaie, chipurile, de mahnire si de lipsa parintilor.
Tineretea este lesne tarata pe aceste cai: caci Vorbele rele strica obiceiurile bune. Betia, prostia, dezmatul i-au intunecat mintea tanarului si astfel, cel ce mai inainte era tacut, pasnic, smerit, acum devenise flecar, batjocoritor, dansator, petrecaret. Uitase cu totul si parinti si patrie si rudenii. Parasise studiile si nu se mai grijea de nici o virtute.
Vazand-l in aceasta stare, un bun crestin ii zicea adesea: “Vai de tine, Nifone, in ce stare ai ajuns! Vino-ti in fire si cauta sa te indreptezi!“
Aceste cuvinte faceau pe Nifon sa ofteze si sa lacrimeze adeseori, gandindu-se la viata pe care o duce, insa, cu toate acestea, nu putea sa o lepede. Il tiraniza puterea obisnuintei.
Despre Ilie si Enoh – Parintele Cleopa Ilie
Acesti doi proroci au sa se pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la cer. Cand vor predica ei cu mare putere si vor infrunta pe Antihrist trei ani si jumatate, cat va imparati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata tot pamantul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne in Ierusalim ca sa intoarca pe evrei, caci ei nu se intorc pana nu vin Ilie si Enoh. Vor intoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos.
Cand vor predica ei, ii va auzi tot pamantul si-i va vedea toata lumea. si acestea sunt scrise de 2000 de ani, de cand i s-au descoperit Sfantului loan Evanghelistul. si cine ar fi crezut? Ar zice cineva ca este o nebunie asta. si se intrebau oamenii: „Cum o sa-i vada pe Enoh si Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda in America?”
Acum, daca ar predica, ii vede la televizor toata lumea si ii aude la aparate toata lumea. Cum sa nu! Dumnezeu stie toate, ca si cum ar fi venit. Cand vor predica si vor face minuni, tu ai sa te uiti si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum invie mortii, si ai sa auzi de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, cand va imparati pes-te toata lumea, timp de 1260 de zile.
Spune Evanghelistul loan: „Fiilor, ati auzit ca vine Antihrist? Tot duhul care nu marturiseste pe Iisus Hristos ca este Dumnezeu, Antihrist este!” (I loan 4,3). Deci inaintemergatorii lui Antihrist tagaduiesc dumnezeirea lui Hristos.
Sa nu ne speriem! Noi una sa stim: „Ca Piatra Hristos este temelia Bisericii si portile iadului nu o vor birui”. Ai vazut ce spune Sfantul Atanasie cel Mare: „Vezi caderea iudeilor din cre-dinta? Cati proroci au avut ei pana la Sfantul loan Botezatorul! Iar de atunci nici unul! Ca Legea si prorocii pana la loan Botezatorul sunt”.
S-a ridicat Duhul Sfant de la ei, sa nu mai aiba proroci pana la sfarsit. Tot el spune: „Sa nu va temeti cand se vor inmulti vrajmasii Bisericii! Ca si in vremea sfarsitului si oricand Hristos va sprijini pe cei credinciosi”.
si zice: „Daca are sa imparateasca Antihrist 1260 de zile, trei ani si juma-tate, pentru cei alesi se vor scurta zilele”. Are sa ti se para ca a trecut intr-o luna imparatia lui Antihrist. Ce? Dumnezeu nu stie pe cei alesi, ca sa-i crute?
Deci totdeauna sa tineti credinta ortodoxa cu statornicie! Un Domn, o credinta si un Botez. In ceea ce ne-am nascut, in aceea sa murim!
Mila
Avva Teodor a rugat pe Avva Pamvo:
– Spune-mi un cuvant.
Si cu multa osteneala, i-a spus lui:
– Teodore, mila ta sa o ai peste toti, caci mila a aflat indrazneala inaintea lui Dumnezeu.
Pustnicul si ucenicul sau [11]
CUM A AJUNS NICHIFOR PREDA
SĂ-L CHEME IARĂȘI ILARION
Povestirea din această carte e făcută pe urmele unor vechi însemnări, aflate pe foile mucegăite ale unei bucoavne groase dintr-o sfântă mănăstire. Cartea poate avea trei sute de ani. Foile tipărite sunt în limba slovenească, iar cele netipărite, de la sfârșitul cărții, poartă însemnări în graiul nostru. Sunt multe și felurite însemnări, despre ani de foamete și prăpăd de ape, despre năvăliri de turci și tătari, despre războaie pe care le-au bătut Domnii Moldovei, despre cutremure de pământ. Dar cea mai lungă însemnare vorbește despre pustnicul Pafnutie și ucenicul său Ilarion. Și la sfârșit se arată cum acest ucenic Ilarion, întors în lume în puterea bărbăției, a venit iar și s-a așezat la acea Sf. Mănăstire, ca monah, făcându-i danii multe, și fiind el acum, cunoscut cu numele de Ilarion Ciungul.
In minunata carte a Apocalipsei este prezisa venirea a doi martori puternici ai lui Hristos chiar inainte de sfarsitul lumii. Potrivit Predaniei, acestia vor fi Enoh si Ilie. Cu mare putere atat in fapte, cat si in cuvinte, acestia vor marturisi despre Hristosul Cel viu, si, ca niste gornisti care suna alarma, vor chema neamul omenesc cel stricat sa se pocaiasca grabnic. Ce le vor spune ei oamenilor? Vor striga in urechile cele invartosate ale oamenilor:
–Pocaiti-va fara intarziere, fara nici o zi de amanare, caci, iata, a venit sfarsitul lumii!
La care oamenii vor rade si printre hohote le vor raspunde:
–Lumea aceasta n-are nici inceput si nici sfarsit. Despre pocainta vorbeau candva doar babele si ignorantii!