Category: Ortodoxia

Categories
Drumetii si pelerinaje Ortodoxia Repere romanesti

Icoane făcătoare de minuni din București

O veste îmbucurătoare la începutul Postului: Puțini știu că agitata capitală adăpostește și un număr mare de icoane făcătoare de minuni, adevărate oaze duhovnicești pentru sufletul împovărat și căutător de Dumnezeu, sau pur și simplu atins de “curiozitatea cea bună” (oare chiar există? pe bune ?). Mulți poate am trecut pe lângă aceste biserici fără să ne dăm seama.

Este adevărat ca minunile țin de credință și rugăciunea rugătorului, iar nu de mărimea, vechimea ori calitatea icoanei. Sunt însă unele icoane, special alese de Dumnezeu prin intermediul cărora s-au săvârșit minuni deosebite.

Să mă scuze non-bucureștenii 🙂 -și eu mă număr printre ei – dar acum, pentru cei care am ajuns aici într-un fel sau altul, sper ca aceste rânduri să fie de folos:

 

  • Icoana Maicii Domnului – Catedrala Patriarhiei, București (copie după Icoana pictată de Sf. Ap. Luca de la Măn. Kykkos din Cipru, la iconostasul stg din fața altarului);
  • Icoana Maicii Domnului – Biserica “Nașterea Maicii Domnului – Scaune”, catapeteasmă (Str. Scaune Nr. 2, în spatele Spit. Colțea, București);
  • Icoana Maicii Domnului și Icoana Sf. Dr. Cosma și Damian – Biserica “Sf. Trei Ierarhi – Colței” (Universitate, Bd. Brătianu 1, București);
  • Icoana Maicii Domnului – Biserica “Doamnei”, naos (Calea Victoriei Nr. 28, București);
  •  Icoana Maicii Domnului – Biserica “Olari” (Str. Olari 2, intersecția Moșilor cu Olari, București);
  •  Icoana Maicii Domnului – Biserica “Grădina Icoanei” (Str. Icoanei, București);
  • Icoana Maicii Domnului (copie după “Prodromita” de la Muntele Athos) – Schitul Darvari (Str. Schitul Darvari Nr. 3, București);
  • Icoana Maicii Domnului și Icoana Sf. Nicolae – Biserica “Sf. Nicolae – Blănari” (Universitate, Str. Blănari 16, București);
  • Icoana Maicii Domnului – Schitul “Maicilor” (lângă Măn. Antim, Str. Antim 43, București);
Categories
Mari duhovnici Ortodoxia Repere romanesti

Cititul la Psaltire [2/2]

Unii credincioși spun că nu citesc Psaltirea pentru că le face diavolul ispite. De ce se tem diavolii de psalmi?

Se tem de psalmi, pentru că cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca și cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinții de demult făceau minuni și alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceștia sunt creștini fricoși, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează și ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor spre osândă. Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea sfinții izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.

(arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovicești, cu pr. Paisie Olaru)

Categories
Mari duhovnici Ortodoxia Repere romanesti

Cititul la Psaltire [1/2]

Se recomandă citirea Psaltirii în post în mod special? Se spune că poate fi primejdioasă. În ce sens?

Nu știu cum poate să fie primejdioasă Psaltirea. Nu poate să fie primejdioasă Psaltirea în nici un fel. Sfântul Vasile cel Mare spune că mai degrabă să stea soarele pe cer decât să înceteze citirea Psaltirii. Este un lucru apărut în ultima vreme – nu știu cum a apărut acest lucru. Este mai mult ca o sminteală, ca o piedică pusă în fața oamenilor, ca să se îndoiască și să nu mai citească Psaltirea.

Deci, întâi, în perioada postului este foarte mult recomandată citirea Psaltirii. Și la slujbele din biserică, la mânăstiri, ea se citește mai mult decât în afara posturilor. Adică, în afara posturilor, la slujbele din mânăstire se citește întreaga Psaltire în decursul unei săptămâni. În perioada Postului Mare, se citește de două ori Psaltirea, în fiecare săptămână. Deci Psaltirea este potrivită – lectura Psaltirii, citirea Psaltirii – este foarte potrivită cu postul și nu este primejdioasă în nici un fel, așa cum nu este primejdioasă rugăciunea.

Continue reading “Cititul la Psaltire [1/2]”
Categories
Ortodoxia

Increderea în gând este începutul înșelării

NEVOINTA DUHOVNICEASCA – Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul

Increderea în gând este începutul înșelării

Parinte, când mă mânii mă fac ca torentul; nu mă pot abține.
-De ce să nu te poți abține?
-Pentru că îmi cred gândului meu.
-Ei, atunci ai crezul tău, propriul tău simbol de cre­dință!… Egoismul este de vină. Să nu-ți îndreptățești gândul tău. Un gând bandajat  singură să-l alungi, să nu-l primești.
-Dar cum voi înțelege că un gând este bandajat?
-Ei, dacă nu-l înțelegi, să-l spui stareței și țac, să-l alungi, făcând ascultare în tot ce îți va spune. Pentru un om duhovnicesc a se încrede în gândul său este în­ceputul înșelării. Mintea sa se întunecă de mândrie și se poate înșela. Este mai bine să înnebunească, pen­tru că atunci va avea circumstanțe atenuante.
Părinte, dar ajutor de la alții nu se poate lua?

Continue reading “Increderea în gând este începutul înșelării”
Categories
Ortodoxia

Cel care are gânduri bune pe toate le vede bune

Nevoința duhovnicească – Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul

Cel care are gânduri bune pe toate le vede bune

Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică. Iar eu le-am spus: “Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta? », ea îți va spune: «Nu știu. Ci știu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necurății», și îți va înșira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăție în locul aces­ta?», ea îți va spune: «necurăție? nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», și îți va enumera o grămadă de flori de grădină și sălbatice. Vezi, musca știe numai unde există gunoaie, în timp ce albina știe că acolo este un crin, mai departe o zambilă…”.

După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar alții cu musca. Cei care seamănă cu musca în orice situație caută să afle ce rău există și se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot orice bine există. Omul stricat, stricat gândește, pe toate le interpretează de-a stânga și le vede anapoda. In timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, își va pune în minte gândul cel bun.

Odată un copil de clasa a șasea a venit la Colibă și a bătut cu ciocănelul în poartă. Aveam de citit un sac de scrisori, dar mi-am spus să ies să văd ce vrea. “Ce este, voinice?”, îl întreb. “Aceasta este Coliba Părintelui Paisie? mă întreabă. Vreau să-l văd pe Părintele Paisie’. “Aceasta este, dar el nu este aici; s-a dus să cumpere țigări”, îi spun. “Se vede că s-a dus ca să cumpere pen­tru cineva”, îmi spune el cu gând bun. Nu, ci pentru el s-a dus să cumpere, îi spun. I s-au terminat și făcea ca un nebun. Pe mine m-a lăsat aici singur și nici măcar nu știu când se va întoarce. Dacă văd că întârzie, o să plec de aici”. Atunci băiatului i s-au umplut ochii de lacrimi și iarăși a spus cu gând bun: “îl obosim pe Părintele”. “Dar ce vrei cu el?”, l-am întrebat din nou. “Vreau să iau numai binecuvântarea lui”, mi-a răspuns. “Ce binecuvântare să iei, copile! Acesta este un înșelat. Nu-i bun de nimic. Eu îl știu bine. Nu aștepta degeaba, pentru că atunci când se va întoarce va fi nervos, poate chiar și beat, căci mai și bea”. Dar acel copil punea mereu gândul cel bun. “în sfârșit, îi spun, eu voi mai aștepta puțin, ce vrei să-i spun?”. “Am să-i dau o scrisoare, îmi spune, dar voi aștepta să iau și binecu­vântarea lui”. Ați văzut? Orice îi spuneam, el o primea cu gândul cel bun. I-am spus: “Făcea ca un nebun pentru că nu avea țigări”, iar sărmanul a suspinat și a lă­crimat. “Cine știe, poate s-a dus să cumpere pentru cineva”. Alții citesc atâtea, iar acela, un copilaș de clasa a șasea, să aibă gânduri atât de bune! Să-i strici gândul și el să și-l facă și mai bun și să tragă o con­cluzie mai bună. M-am minunat de aceasta! Pentru prima dată am văzut un astfel de lucru!

Gândurile omului sfințit și gândurile omului viclean

–   Părinte, cel care are sfințenie înțelege cine este viclean?

Continue reading “Cel care are gânduri bune pe toate le vede bune”
Categories
Ortodoxia

Gândurile bune aduc sănătatea duhovnicească

Nevoința duhovnicească – Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul

Gândurile bune aduc sănătatea duhovnicească

–   Părinte, care sunt caracteristicile gândului slab?
–   La ce te referi? Pentru prima dată aud aceasta.
–   Ați spus că faptul de a avea cineva gând de-a stânga, de a interpreta rău un comportament…
–   Și am spus că acesta este un gând slab?
–   Mi-am adus aminte de acela care voia să stea cu Sfinția Voastră ca ucenic și i-ați spus: “Nu te țin, pentru că ai gând slab”.
–   Nu, n-am spus așa. Ci i-am spus: “Nu te iau ca ucenic, pentru că nu ai sănătate duhovnicească”. “Ce înseamnă sănătate duhovnicească?”, mă întreabă, “nu ai gânduri bune, îi spun. Ca om am și eu cusururile mele, iar ca monah de atâția ani se poate să am și câteva virtuți. Dar dacă nu ai gând bun, te vei vătăma și de cusururile mele și de virtuțile mele”. Despre un copil mic poate spune cineva că are gând slab, pentru că este încă nematurizat, nu însă despre unul mare.
–   Părinte, toți cei mari sunt și maturi?
–   Unii nu se maturizează din pricina capului lor. Alt­ceva este când nu-l duce capul. Atunci când cineva nu se mișcă simplu, gândul lui merge la rău și pe toate le înțelege strâmb. Unul ca acesta nu are sănătate duhov­nicească, și nu numai că nu este ajutat de bine, dar se și chinuiește.

Continue reading “Gândurile bune aduc sănătatea duhovnicească”
Categories
Mari duhovnici Ortodoxia Repere romanesti Vietile Sfintilor

Arhim. Gherasim Iscu, mucenicul cu suras blajin

Părintele Gherasim L-a iubit pe Hristos din anii copilăriei. De la doisprezece ani a auzit chemarea Sa și a intrat frate în Mănăstirea Bogdana. Se trăgea dintr-o familie de țărani înstăriți, lucru care nu l-a împiedicat să lase toate și să aleagă o cale a renunțărilor și a jertfei.

Înzestrat cu o inteligență deosebită, cu râvnă pentru studiu și mai ales cu mare sete de rugăciune și viață lăuntrică, a fost trimis de către mănăstire să-și continue studiile, ajungând să absolve ca șef de promoție nu numai Seminarul de la Neamț, ci și Facultatea de Teologie. Dorind o viață duhovnicească mai aspră, a ajuns la Tismana, mănăstire care îi „insufla mult respect și devotament pentru drumul monahal”, așa cum însuși o spunea mai târziu. După încheierea studiilor, a primit pentru scurtă vreme ascultarea de stareț al Mănăstirii Arnota – Vâlcea, iar în anul 1942 a fost trimis de către Mitropolitul Nifon Criveanu ca preot misionar în Transnistria.

Peste tot, Părintele Gherasim s-a sârguit, cu timp și fără timp, zi și noapte, să fie înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu un preot adevărat, care să răspundă nevoii semenilor de dragoste, luminare și rugăciune. Pentru sârguințele sale pastorale, în 1943, același mitropolit l-a numit stareț al Mănăstirii Tismana, ascultare pe care o va împlini cu vrednicie până în ziua arestării sale.

Continue reading “Arhim. Gherasim Iscu, mucenicul cu suras blajin”
Categories
Ortodoxia

Cea mai mare boală: gândurile de-a stânga

Nevoința duhovnicească – Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul

CAPITOLUL 1 – Ganduri bune si ganduri rele

1.2 Cea mai mare boală: gândurile de-a stânga

-Părinte, mă neliniștesc atunci când am de rezol­vat o problemă, încât nici nu pot dormi.

-Problema ta sufletească sunt gândurile cele mul­te. Dacă nu ai avea aceste gânduri de multe feluri, ai putea da mult mai mult și în ascultarea ta, și în nevoințele tale duhovnicești. Ascultă un mod de a evita gândurile cele multe. Când îți vine în minte o treabă pe care va trebui, de pildă, să o faci mâine, să-i spui gândului: “Treaba aceasta nu este pentru astăzi; mă voi gândi la ea mâine“. De asemenea, când trebuie să hotărăști într-o problemă, nu te chinui cu gândul să afli ceea ce este mai bun și să amâni mereu. Alege ceva și mergi înainte. Lasă după aceea pe Dumnezeu să Se îngrijească de celelalte. Silește-te să eviti scolasticismul, ca să nu-ti amețești mintea. Să faci ceea ce poti, cu mărime de suflet, să te miști simplu și cu multă încredere în Dumnezeu. Atunci când îi încredințăm lui Dumnezeu viitorul și nădejdile noastre, îl obligăm într-un anume fel să ne ajute. Prin gândurile cele multe și un om sănătos se netrebnicește. Unul care suferă este îndreptățit să le aibă dacă se mâhnește. Insă cel care, fiind sănătos, se amețește și suferă din partea gândurilor de-a stânga, unul ca aces­ta este bun de legat. Să fie sănătos și totuși să fie chi­nuit de gândurile lui?!

-In vremea noastră, cea mai mare boală se dato­rează gândurilor deșarte ale oamenilor lumești. Oamenii le pot avea pe toate în afară de gândurile bune. Dar se chinuiesc pentru că nu înfruntă lucrurile duhovnicește. De pildă, cineva pornește ca să meargă undeva, dar motorul mașinii lui pățește ceva și întârzie puțin la destinație. Dacă are gândul cel bun, va spune: “Se vede că Bunul Dumnezeu a rânduit să apară piedi­ca aceasta; altfel poate că aș fi pățit vreun accident, dacă n-aș fi avut această întârziere. Cum să-Ți mulțumesc, Dumnezeul meu, pentru aceasta?“, și-L slăvește pe Dumnezeu. Dar dacă nu are gândul cel bun, nu va înfrunta situația duhovnicește, se va supăra pe Dumnezeu și va huli: “Iată, am întârziat! Aș fi putut merge mai repede! Ce lucru anapoda! Uf, ce Dumnezeu…“. Atunci când omul primește cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută. In timp ce dacă lucrează în partea stângă se chinuiește, se topește, se zăpăcește. Odată, cu mai mulți ani în urmă, ca să mergem de la Uranopolis la Salonic am intrat într-un camion ce avea bănci de lemn.

Continue reading “Cea mai mare boală: gândurile de-a stânga”
Categories
Ortodoxia

Puterea gândului bun

Nevoința duhovnicească – Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul

CAPITOLUL 1 – Ganduri bune si ganduri rele

1.1 Puterea gândului bun

Părinte, în Vechiul Testament, în Cartea a 4-a a Macabeilor se spune: “Gândul evlavios nu este dis­trugător al patimilor, ci potrivnic“. Ce înseamnă aceas­ta?

– Ia ascultă. Patimile sunt înrădăcinate adânc înlăuntrul nostru, dar gândul evlavios, gândul bun, ne ajută să nu fim robiți de ele. Atunci când omul cultivă numai gânduri bune și își întărește o stare bună, patimile încetează să mai lucreze, de parcă nu ar mai exista. Adică gândul evlavios nu dezrădăcinează patimile, ci le războiește, putând chiar să le răpună. Cred că scriitorul descrie cele pe care le-au suferit cei șapte prunci, mama lor, Sfânta Solomoni, și dascălul lor. Sfântul Eleazar, având gânduri evlavioase, tocmai ca să arate cât mai exact puterea gândului bun.

Un gând bun are aceeași putere cu o priveghere de multe ceasuri. Are mare putere. Precum astăzi unele arme noi blochează cu raze laser racheta chiar la baza ei și o împiedică să se lanseze, tot astfel și gândurile bune apucă înainte și paralizează gândurile rele pe “aeroporturile” diavolului, de unde pornesc. De aceea încercați, pe cât puteți, să plantați voi gânduri bune mai înainte de a apuca diavolul să vă planteze el gân­durile cele rele, pentru ca inima să vi se facă grădină de flori și rugăciunea să vă fie însoțită de mireasma duhovnicească a inimii voastre.

Continue reading “Puterea gândului bun”
Categories
Carti Citate Mari duhovnici Ortodoxia Repere romanesti

Sapte cuvinte catre tineri [3/7]

CER SI PAMANT
Motto:”Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui,
un cer nou si un pamant nou, in care locuieste dreptatea…”
(II Petru 3, 13).
Ma adresez din nou tie, tinere, pentru ca pe tine te-am ales dintre toti cei carora m-as fi putut adresa; caci tu esti cel mai apt sa asculti cuvantul lui Hristos,tu esti nobil si pur, deoarece educatia ateista nu a reusit inca sa intunece cerul din tine. Tu inca mai privesti in sus, tu inca mai poti auzi chemarile inalte; zborultau spre sferele ceresti nu a putut fi zavorat de gratiile unor conceptii arbitrare.Pentru tine aspiratia spre cer exista, materia nu te-a facut prizonierul ei. Deaceea, tinere, te chem de sapte ori, caci sapte sant laudele zilei catreDumnezeu, asa cum spune Psalmistul: ” De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii tale” .
Vom vorbi astazi despre cer si despre pamant. Nu te voi infricosa,prietenul meu, cu tablourile zguduitoare ale sfarsitului lumii. Zilnic ne sta moartea in fata: prezenta ei e mai sufocanta decat viata, mai reala decat ea, caci moarteae cosmarul nostru de fiecare clipa. Traiesti cu moartea linga tine, prietene, si incanu te-ai obisnuit cu ea, fiindca esti viu si autentic, mai viu si mai autentic decat itiinchipui tu insuti.

Continue reading “Sapte cuvinte catre tineri [3/7]”