Drag? Dumnezeu,
Î?i mul?umesc c? ai venit. Ai ales la fix momentul, c? nu m? sim?eam bine deloc. Poate c? scrisoarea mea de ieri te-a jignit un pic…
Când m-am trezit din somn, mi-am adus aminte c? am nou?zeci de ani ?i-am întors capul spre fereastr? s? m? uit la z?pad?.
?i deodat? am în?eles c-ai s? vii. Era diminea??. Eram singur pe P?mânt.
Priviți fraților ce a făcut, și face, diavolul pentru a îndepărta gândul omului de la cerul duhovnicesc înspre materie, aservindu-i inima pământului și ocupațiilor pământești. Priviți și lăsați-vă cuprinși de o teamă mântuitoare! Priviți și fiți prudenți! Spiritul căzut i-a determinat pe mulți călugări să-și procure diverse obiecte rare și prețioase, și când gândul li s-a legat de aceste obiecte, s-a despărțit de Dumnezeu. Pe alții i-a făcut să studieze tot felul de științe și de arte, puțin importante, care numai să-i orienteze înspre pământ; și când le-a atras toată atenția înspre cunoștințele trecătoare, i-a lipsit de singura cunoștiință necesară: cea a lui Dumnezeu. Pe alții i-a determinat să câștige bunuri pentru mănăstirea lor, să se angajeze în construcții, să se îngrijească de grădini de agrement, să cultive grădini de legume, holde și pășuni, să crească vite, forțându-i să uite de Dumnezeu.
Privi?i fra?ilor ce a f?cut, ?i face, diavolul pentru a îndep?rta gândul omului de la cerul duhovnicesc înspre materie, aservindu-i inima p?mântului ?i ocupa?iilor p?mânte?ti. Privi?i ?i l?sa?i-v? cuprin?i de o team? mântuitoare! Privi?i ?i fi?i pruden?i! Spiritul c?zut i-a determinat pe mul?i c?lug?ri s?-?i procure diverse obiecte rare ?i pre?ioase, ?i când gândul li s-a legat de aceste obiecte, s-a desp?r?it de Dumnezeu. Pe al?ii i-a f?cut s? studieze tot felul de ?tiin?e ?i de arte, pu?in importante, care numai s?-i orienteze înspre p?mânt; ?i când le-a atras toat? aten?ia înspre cuno?tin?ele trec?toare, i-a lipsit de singura cuno?tiin?? necesar?: cea a lui Dumnezeu. Pe al?ii i-a determinat s? câ?tige bunuri pentru m?n?stirea lor, s? se angajeze în construc?ii, s? se îngrijeasc? de gr?dini de agrement, s? cultive gr?dini de legume, holde ?i p??uni, s? creasc? vite, for?ându-i s? uite de Dumnezeu.
Drag? Dumnezeu,
Peggy Blue a plecat. S-a întors acas?, la p?rin?ii ei. Nu-s tâmpit s? nu-mi dau seama c? n-am s-o mai v?d niciodat?.
Nu-?i mai scriu, c? sunt prea trist. Peggy ?i cu mine am tr?it o via?? împreun?, ?i-acum m? pomenesc singur, chel, ramolit ?i obosit în patul ?sta de spital. Urât?-i b?trâne?ea!
Azi nu te iubesc.
Oscar
Drag? Dumnezeu,
Azi am avut ?aptezeci, apoi optzeci de ani ?i m-am gândit la o mul?ime de lucruri.
Mai întâi s? ?tii c-am folosit cadoul de la Tanti Roz, nu-mi amintesc dac? ?i-am vorbit de el, o plant? din Sahara care-?i tr?ie?te toat? via?a într-o singur? zi. De cum pui s?mân?a-n p?mânt ?i-o strope?ti, încol?e?te, d? tulpini, îi apar frunzele ?i-apoi face o floare care produce semin?e, se scutur?, las? capu-n jos ?i, hop, pân? seara s-a terminat! G?sesc c?-i un cadou nemaipomenit ?i-?i mul?umesc c? l-ai n?scocit. Am udat-o azi-diminea?? eu, Tanti Roz ?i p?rin?ii mei – a, nu ?tiu dac? ?i-am spus, ei stau acum la Tanti Roz c?-i mai aproape –, a?a c? am putut s?-i urm?resc toat? existen?a. M-a emo?ionat. Bine, sigur, nu-i cine ?tie ce floare, e mai curând pl?pând?, iar la aspect nu prea bate ea recordul, s?r?cu?a, dar, de?i nu aduce cu vreun baobab, î?i face treaba ei de plant? ca una mare, f?r?-ntrerupere, într-o singur? zi, sub ochii t?i.
Peggy Blue ?i cu mine citim adesea din Dic?ionarul medical. E cartea ei preferat?. O pasioneaz? bolile ?i se întreab? întruna pe care dintre ele o s-o aib?, mai târziu, când se face mare. Eu nu m-am uitat decât dup? cuvintele care m? intereseaz?: „Via??“, „Moarte“, „Credin??“, „Dumnezeu“. ?i închipuie-?i, n-ai s? m? crezi poate, dar nu erau acolo! Fire?te, dac-ar fi s-o lu?m a?a, e o dovad? c? nici via?a, nici moartea, nici credin?a ?i nici tu nu sunte?i ni?te boli. Ceea ce e deja o veste bun?. De?i, dup? mine, într-o carte atât de serioas? ar trebui s? existe r?spunsurile la întreb?rile cele mai serioase ale existen?ei, nu?
– Am impresia, Tanti Roz, c? în Dic?ionarul medical n-au b?gat decât chestii speciale, probleme pe care le pot întâmpina unii ?i al?ii. Dar lucrurile care ne privesc pe to?i, Via?a, Moartea, Credin?a, Dumnezeu au fost l?sate de-o parte.
– Ar fi poate mai bine s? te ui?i în Dic?ionarul filozofic, Oscar. De?i, dup? p?rerea mea, chiar dac? vei g?si cuvintele care te intereseaz?, s-ar putea s? fii decep?ionat. Sunt propuse acolo r?spunsuri foarte diferite pentru fiecare no?iune.
– Cum a?a?
– Întreb?rile cele mai interesante r?mân ?i vor r?mâne întreb?ri. Ele între?in misterul. Fiece r?spuns trebuie precedat de „poate c?“. Doar întreb?rile neinteresante pot c?p?ta un r?spuns definitiv.
– Vrei s? spui c? la „Via??“ nu exist? solu?ie?
– Vreau s? spun c? la „Via??“ exist? mai multe solu?ii, prin urmare ea n-are solu?ie.
– Dup? mine, Tanti Roz, singura solu?ie la via?? este s? tr?ie?ti.
Doctorul Düsseldorf a intrat s? ne vad?. Avea iar aerul lui de câine b?tut, înc? ?i mai expresiv din pricina sprâncenelor ?lora groase ?i negre.
– V? piept?na?i sprâncenele, domnule doctor? l-am întrebat.
S-a uitat la to?i cei din jur, surprins, cu aerul c? îi întreab? pe Tanti Roz ?i pe p?rin?ii mei dac? au auzit ?i ei ce-a auzit el. În cele din urm? a r?spuns printr-un da sugrumat.
– Întrebam ?i eu, nu-i nevoie s? face?i mutra asta, domnule doctor. De altfel, dac? e s? fim sinceri, ?in s? v? spun c?, din partea mea, am fost cât se poate de corect în ce prive?te medicamentele, iar dumneavoastr? de asemenea în privin?a bolii. A?a c? termina?i odat? cu aerul ?sta de vinov??ie. Nu e vina dumneavoastr? dac? trebuie s? da?i ve?ti nepl?cute oamenilor anun?ându-i c? sufer? de tot felul de boli incurabile cu nume latine?ti. Destinde?i-v? ni?el, relaxa?i-v?, ce naiba, c? doar nu dumneavoastr? sunte?i Dumnezeu Tat?l. Nu sunte?i dumneavoastr? cel care comand? naturii. Dumneavoastr? nu sunte?i decât un reparator.
Nu mai fi?i a?a încordat, domnule doctor, ce naiba, nu v? mai da?i atâta importan??, altminteri nu ve?i putea continua mult? vreme meseria asta. Uita?i-v? numai un pic ce mutr? face?i!
Pe când m? asculta, doctorul Düsseldorf f?cuse o fa?? de-ai fi zis c? înghi?ise un ou. Apoi mi-a zâmbit cu un zâmbet adev?rat ?i m-a pupat.
– Ai dreptate, Oscar. Î?i mul?umesc c? mi-ai spus toate astea.
– N-ave?i pentru ce, domnule doctor. Pl?cerea e de partea mea. Reveni?i când dori?i.
Asta-i tot, drag? Dumnezeu. A?tept s?-mi faci o vizit?, nu uita. Vino. Nu ezita, chiar dac? e mult? lume în momentul respectiv. Mi-ar face într-adev?r pl?cere, s? ?tii.
Pe mâine. Te pup,
Oscar
Cât de departe trebuie s? mearg? ascultarea celui din lume fa?? de duhovnicul s?u?
P?rintele Rafail: Ascultarea nu este o disciplin?. În dreapta sl?vire, în ortodoxie, ascultarea este o tain?. Ierta?i-m?, fra?i teologi, Biserica noastr? nu reduce Tainele la ?apte. Sunt nenum?rate Taine, chiar dac? ?apte, ba opt ar trebui s? numim taine de c?p?tâi. Care-i a opta? Dac? Nunta-i o Tain?, atunci c?lug?ria nu-i ?i ea o Tain?? Dar bun, hai s? zicem ?apte Taine de c?p?tâi, dar multe sunt Tainele Bisericii. Oriunde este vorba de via?? duhovniceasc?, este vorba de via?? tainic?, o numim mistic? (mistic = tainic). Ascultarea este acea tain? în care omul caut? voia lui Dumnezeu pentru el însu?i, în care omul poate afla ?i poate r?mâne în voia ?i proniile lui Dumnezeu. ?i asta se face prin duhovnic.
Nimeni nu va tăgădui că cea mai însemnată zi din viața unui om, după naștere și botez, este cea a nunții. De aceea, nu este surprinzător faptul că mișcările contemporane lumești și instituționale au ca scop anume nimicirea preacinstitei și sfintei taine a cununiei. Pentru mulți, căsătoria este doar un prilej de plăceri și distracții. Viața, însă, este un lucru serios. E o luptă duhovnicească, un urcuș înspre un țel – cerul. Punctul cel mai crucial și mijlocul cel mai însemnat al acestui urcuș este căsătoria. Nimănui nu îi este îngăduit să se ferească de legătura căsătoriei, fie că va face o nuntă de taină (mistică), dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu [în monahism], fie că va face o nuntă de sfințire (sacramentală) cu un partener de viață.
Drag? Dumnezeu,
Am ?aizeci de ani ?i pl?tesc nota pentru abuzurile de ieri-sear?. Azi nu prea mai sunt în form?.
Mi-a f?cut pl?cere s? m? întorc acas?, la spital. La b?trâne?e nu-?i mai prea arde s? c?l?tore?ti, oricum eu, unul, n-am chef s? umblu creanga.
Drag? Dumnezeu,
Azi-diminea?? la orele opt i-am spus lui Peggy Blue c-o iubesc, c? numai pe ea o iubesc ?i c? n-a? putea concepe via?a f?r? ea. Ea a început s? plâng? m?rturisindu-mi c? i-am luat o piatr? de pe inim? deoarece ?i ea m? iube?te pe mine ?i numai pe mine ?i c? niciodat? nu va mai g?si un altul, mai cu seam? acum c? a devenit roz.
Ne-am pus amândoi pe plâns când a zis ea asta, dar era un plâns foarte pl?cut. Trebuie s? spun c? via?a în cuplu mi se pare deosebit de agreabil?.
Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de rava trupeasca si sufleteasca, ce se infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricatoare de suflet. Oamenii din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia. Aceasta ravna ei o preamaresc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei – ravnitorii – nu sunt sfinti, ci pacatosi.